Cu toate că a avut cei mai proști miniștri de Interne din Calea Lactee, România s-a străduit din răsputeri să adere la Spațiul Schengen. Așa inepte cum ne-au obișnuit să fie, guvernele care s-au înșirat din 2004 până în 2011, au avut meritul de a duce la capăt o listă de măsuri de care nu le-ai fi crezut în stare.
Astfel, în 2008, România a îndeplinit criteriile de aderare pe domeniul vizelor, cooperării polițienești și protecției datelor personale. În 2009 a bifat frontierele maritime și sistemul informatic Schengen. Iar în 2010 a rezolvat treaba cu frontierele aeriene și terestre. Rapoartele asupra acestor capitole au fost adoptate de Comisia Europeană în 2011 și, în același an, Parlamentul European a votat în favoarea aderării României la Schengen.
Între noi fie vorba, criteriile nici n-au fost greu de îndeplinit. Mai ales că s-a lăsat și cu contracte grase pentru securizarea frontierelor, din care s-au înfruptat două generații de miniștri, mai multe grupuri infracționale organizate și clienți politici. Vorbim aici, în treacăt, despre generosul dosar EADS, pe care l-a deschis și l-a închis doamna Kövesi și care i-a făcut scăpați, în ceața miliardului de euro, pe Vasile Blaga și Dan Nica (azi europarlamentari), pe milionarii-denunțători Claudiu Florică, Dinu Pescariu, Tiberiu Urdăreanu, precum și pe mulți alții.
E, însă, de reținut că, în pofida loazelor și a hoților care au condus-o, România a reușit să se prezinte cu temele făcute pentru Schengen încă de acum 12 ani.
Cu toate astea, a fost ținută pe tușă și e ținută în continuare, fără temei legal și moral, în timp ce economia ei pierde an de an cîteva sute de milioane. Și Guvernul României stă cu mîinile în sîn și privește, ca un complice înapoiat mintal, cum grupul de băieți din Vaslui îi violează sora.
Așa a putut țîșni din genunea băsismului europarlamentarul român Eugen Tomac, basarabean născut în Ucraina și convertit la biserica turnătorului Petrov. Tomac a cerut sesizarea Curții de Justiție a UE în legătură cu blocarea ilegală de către Austria și Olanda a aderării României la Schengen.
Un gest pe care trebuiau să-l facă alții de mult, cum ar fi Guvernul, partidele din coaliție sau Parlamentul, dacă ar fi avut o minimă conștiință a rostului lor pe pămînt.
România se încăpățînează și acum să joace mînă moartă într-o partidă unde statele mai înfipte își scot popii din mînecă. Iar Tomac are meritul să fi dat acest semnal, chiar dacă e un semnal destul de timid. Căci, pe lîngă nedreptatea morală și administrativă pe care o sentință a CJUE ar putea la un moment dat s-o repare, România a pierdut și pierde la greu bani.
De aceea, state ca Austria și Olanda, dar și Comisia Europeană în ansamblul ei, trebuie acționate în judecată pentru daune provocate României prin încălcarea Tratatului de Aderare. România nu trebuie să ceară doar dreptate, ci și bani, cam 25 de miliarde după un calcul făcut la repezeală. Nu e vorba de curaj aici, ci de comportament european, de aplicare civilizată și hotărîtă a legislației și regulamentelor europene. Așa își clădesc statele dreptatea și respectul.
Dar premierul Ciucă nu va îndrăzni să miște un deget cîtă vreme guvernează sub presiunea mustrărilor de la Bruxelles, a presei internaționale și a groazei de propriul plagiat.
sursa – catavencii.ro
