Reveniți din vacanța de vară, liderii Uniunii Europene au o agendă încărcată. În fruntea listei se află pregătirea blocului comunitar pentru conflicte și consolidarea competitivității sale economice.
Timp de decenii, UE s-a bazat pe o puternică influență economică. Dar într-o eră a tensiunilor geopolitice reînnoite, conceptul de „soft power” (atragerea oamenilor de partea ta fără să foloseşti forţa – n.red.) nu este suficient. Dovada acestui lucru vine sub mai multe forme, se arată într-o analiză publicată de Kyiv Independent.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu numai că a răsturnat credința că războaiele pe scară largă din Europa aparțineau trecutului. A arătat, de asemenea, limitele legăturilor economice și pârghiile care modelează comportamentul țărilor.
În ciuda faptului că se confruntă cu unul dintre cele mai extinse regimuri de sancțiuni din istorie, economia Rusiei a crescut cu 5,4% în primul trimestru al acestui an și cu 4% în al doilea – cu mult peste media globală.
Un motiv cheie pentru această rezistență este că Rusia a găsit modalități de a evita sancțiunile și de a achiziționa bunuri restricționate, inclusiv produse de apărare și de înaltă tehnologie.
Mai mult de jumătate din echipamentele de pe câmpul de luptă pe care Rusia le-a obținut în perioada februarie-august 2022 conțineau componente fabricate în Europa sau în Statele Unite. Iar majoritatea semiconductoarelor exportate din China și Hong Kong în Rusia – un comerț care a crescut de zece ori de la începutul războiului – provine de la producători americani.
Firmele occidentale care produc aceste bunuri, însă, nu culeg întregul profit din acest comerț, care are loc în mare parte prin rețele complexe care implică țări terțe.
Nu este o coincidență că Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Turcia și mai multe țări din Asia Centrală și-au crescut drastic comerțul cu Rusia și Europa de la începutul invaziei din 2022.
Kazahstanul are o industrie tehnologică relativ mică, dar exporturile sale de tehnologie către Rusia au crescut de la 40 de milioane de dolari în 2021 la 298 de milioane de dolari în 2023.
Comerțul cu Rusia, mult prea profitabil
Succesul Rusiei în eludarea sancțiunilor – adesea cu costuri ridicate pentru întreprinderile occidentale – i-a forțat pe factorii de decizie europeni să se grăbească să se adapteze la această realitate. 14 runde de sancțiuni au fost introduse în doi ani și jumătate, dar liderii Europei nu au reușit până acum să găsească soluții eficiente.
Noul comerț cu Rusia este, pur și simplu, prea profitabil pentru ca țările intermediare să renunțe. În timp ce UE ar putea să-și intensifice presiunea asupra acestor țări, folosindu-se fie de pachetele de ajutor fie de sancțiuni secundare, constrângerea ar crea propriile provocări și ar putea submina interesele economice și de securitate ale Europei.
Intermediarii duc mărfuri şi în direcția opusă: pe măsură ce UE a încercat să-și reducă dependența energetică de Rusia, deseori a ajuns să importe combustibil rusesc rafinat la prețuri umflate prin țări terțe, cum ar fi India.
Chiar și în ceea ce privește importurile directe de energie, multe țări din UE continuă să se bazeze pe Rusia. Austria primește acum 98% din gazele naturale de la compania energetică de stat a Rusiei, Gazprom, ponderea fiind în creștere de la începutul războiului din Ucraina. Mai mult, importurile UE de gaz natural lichefiat din Rusia au crescut cu 37,7% între 2021 și 2023. (sursa)
