E mare bătălie pentru Ilie Bolojan. Nicolae Ionel Ciucă și Elena Valerica Lasconi îl anunță, de câteva săptămâni, drept viitorul prim-ministru, în cazul în care câștigă vreunul dintre ei președinția.
Patrick Andre De Hillerin: Bolojan, despre care am scris și vom mai scrie, are aura aia de mare priceput în administrația publică, omul care a atras nenumărate fonduri europene și a făcut Oradea de se învârte Soarele în jurul ei, iar acum se ocupă să facă același lucru și cu județul Bihor, pe care-l păstorește deja de patru ani și-l va mai păstori încă patru. Asta, desigur, dacă nu câștigă Lasconi prezidențialele și USR parlamentarele. Pentru că, într-un avânt electoral ieșit din comun, doamna Lasconi a anunțat ce urmează în cazul improbabilei sale victorii: desființarea Consiliilor Județene și comasarea comunelor cu populație mai mică de 2.000 de locuitori. Pe eficientizare, pe tăierea costurilor în administrația publică, mantră pe care o repetă și Bolojan la nesfârșit. Dacă mai insista Elena Lasconi puțin și spunea și că va desființa toate ansamblurile artistice finanțate de stat, revistele de cultură, teatrele de stat și va pune bugetarii să muncească pe trei-patru posturi deodată, probabil că Bolojan n-ar mai fi stat pe gânduri. Îl vedeam alături de președinta USR în campanie, din secunda a doua.
Sau poate nu. Pentru că doamna Lasconi pare să nu dispună de bugetul de promovare consistent pe care l-a avut la dispoziție, în ultimii ani, Ilie Bolojan. Prin intermediul APTOR (Asociația de Promovare a Turismului din Oradea și Regiune), s-au cheltuit în timp aproape 10.000.000 de euro pentru promovarea Oradei nu ca destinație turistică, ci drept ctitorie a mărețului om Ilie Bolojan. Este suficient să iei la mână postările influențărilor plătiți de către APTOR și vei constata că nu prea există referire la Oradea fără să se menționeze și numele zeului local. Zece milioane de euro este un buget serios, la care, deocamdată, Elena Lasconi nu are acces, pentru că USR nu primește chiar atâția bani de la stat în această perioadă de precampanie, iar rezerve prin conturi nu prea are, fiindcă banii au fost cheltuiți pe panourile alea multe cu fața domnului Drulă, momentan suspendat din activitate.
Dar altundeva voiam să ajungem, în cele din urmă. Voiam să ne alăturăm și noi, absolut dezinteresat, adică gratis, fără să emitem facturi sau să încasăm la negru, cum am auzit că se mai practică, corului de lăudători ai domnului Bolojan. Căci merită, așa cum și România merită să aibă în fruntea Guvernului un om atât de harnic, hotărât, care nu se încurcă în legi, termene legale, avize, confortul cetățenilor și așa mai departe. Atunci când zeul, mesiul local, administratorul providențial are o viziune, o dorință, nimic nu-i stă în cale.
Așadar, dorim și pe această cale să-l felicităm pe domnul Bolojan Ilie pentru finalizarea centurii ocolitoare a orașului Aleșd. Acest drum destinat traficului greu și care trebuia să decongestioneze traficul din centrul Aleșdului putea avea un traseu normal, care să ocolească în mod real localitatea. Dar ar fi costat ceva mai mult. Pus pe economie, domnul Bolojan, providențialul, a trasat o bună parte a centurii fix printre casele oamenilor. Pur și simplu, prin voință proprie și în ciuda protestelor și proceselor, a decis ca traficul greu să se mute din centrul Aleșdului prin mijlocul unui cartier periferic de case.
Centura Aleșd a fost dată în folosință, fără ceremonii, fără tăieri de panglici, fără ca marele om să vrea să apară în mijlocul oamenilor. Ar fi fost și riscant, pentru că oamenii care s-au trezit cu curțile ciuntite, fără acces pietonal la propriile locuințe și zguduiți de camioanele de mare tonaj nu i-ar fi oferit chiar acea primire triumfală pe care Bolojan și-ar fi dorit-o. Ca să nu mai spunem că sunt nenumărate procese nefinalizate legate de contestarea traseului centurii, sunt avize de mediu încălcate cu bună știință și nenumărate nereguli care, într-o țară în care legea se respectă, ar fi oprit de multă vreme lucrările la centura cu pricina. În România, însă, poți împiedica construirea unui drum care trece prin habitatul gândacilor, al furnicilor sau al fluturilor, dar nu poți face nimic dacă un drum trece abuziv prin inima unui cartier de locuințe.
Așa un om ne trebuie și în fruntea Guvernului: unul căruia să nu-i pese și care să-și ducă până la capăt damblalele, doar pentru a demonstra că el are ultimul cuvânt. (catavencii.ro)
