În cartușiera lui Iohannis așteaptă doi premieri de calibru mic, dar cu ambiții mari. Cu ei, președintele vrea să tragă pe rînd în electorat imediat după ce episodul Cîțu va fi istorie, adică cît de curînd. Cei doi, Rareș Bogdan și Nicolae Ciucă, urmează să fie folosiți în funcție de cum o va cere situația. Dacă va fi agitație în țară ca urmare a pandemiei, cu mișcări de stradă și rebeliuni sindicale, va fi livrat Ciucă, la pachet cu legenda inteligenței lui de apevist. Dacă apare un război politic cu USR-PLUS, va fi numit Bogdan, care poate să strige mai tare decît Barna și Cioloș la un loc în caz că prinde un microfon liber.
Ciucă, săracul, e genul de mediocru disciplinat și servil, care a făcut carieră la umbra decorațiilor înmînate de Iohannis. E apreciat fiindcă se pricepe de minune să-i țină de urît binefăcătorului său, tăcînd îndelung și cu mare dibăcie.
Rareș Bogdan e un butoiaș cu vanitate în care mediocritatea e îndulcită cu impostură. În el fierbe un amestec de substanțe halucinogene care contaminează aerul respirat de peneliști. Omul are o agendă secretă în care și-a notat nu numai datoriile față de sponsorii care-l țin la Monaco, ci și pozițiile de vîrf în stat. Rareș Bogdan se vede nu numai premier, ci și președinte. Și nu președinte al PNL, ci al țării. În fond, dacă unul ca Iohannis a reușit, de ce n-ar reuși unul care poate vorbi și promite de o sută de ori mai mult?
Ciucă și Bogdan se bucură de relații consolidate cu Iohannis. Dacă Ciucă nu poate sări peste slugărnicia militarului de carieră, la Bogdan lucrurile stau diferit. Sursele spun că Iohannis l-a scăpat din cîteva situații care se puteau sfîrși prost, adică cu dosar penal. De aici loialitatea afișată obscen de Bogdan față de cel căruia are de gînd să-i ia locul.
Socotelile fiecăruia sînt diferite, dar ele se combină pe termen scurt. Ciucă vrea grade, onoruri, pensie superspecială și o poziție undeva la Bruxelles, în structurile NATO sau ale viitoarei armate europene. Iohannis vrea întîi și întîi să se asigure că situația lui penală e încheiată definitiv și că, în caz că după 2024 se mai poate redeschide ceva, să existe un succesor capabil să-l grațieze. Rareș Bogdan vrea să sară patru-cinci etape din ascensiunea spre vîrf și să fie numit, sub presiunea evenimentelor, premier. Fără să mai stea la rînd trei ani pînă la următorul congres, fără să mai fie nevoit să fie ales președinte al partidului. Apoi, ca premier, să cîștige, cu banii de la PNRR și PNDL3 în mînă, un congres extraordinar. Ajuns președinte al partidului și deja premier, candidatura la președinția țării e inevitabilă. Nu i-ar mai lipsi decît acordul Serviciilor, pe care e de presupus că colegul său de școală, Hellvig, i l-a dat încă de pe acum.