Costi Rogozanu: Există o fascinație pentru sărăcie din care se fac bani. Primul mare exercițiu de stors bani din sărăcie în forme glamoroase și europene s-a numit proiectul POSDRU. Se presupunea cu acel program că vom reeduca oamenii rămași fără joburi sau fără educație să facă altceva. Realitatea: puzderie de organizații și experți au înghițit sute de milioane de euro și piața muncii a rămas fix cum era, cu tot cu expertiza lor. Cred că asta ne paște și cu PNRR-ul: vom avea banii și, în loc să-i băgăm unde trebuie, vom mai îmbogăți niște intermediari de aparatură și niște experți.
De asta îmi amintește și noua inițiativă a Ministerului Educației de a măsura digital problema slabei pregătiri a elevilor noștri. Noi sub-bugetăm de decenii învățământul, iar acum vrem să ne mirăm și digital de cât de proști suntem. Suntem. Nu-ți trebuie aplicație pentru asta, îți trebuie bani.
Cum rezolvi faptul că elevii noștri nu înțeleg un text? Le acorzi mai mult timp decât acum. Simplu. Le acorzi și timpul pe care părinții, prinși în bătaia pentru supraviețuire (fie plecați pe afară, fie cu joburi multe și prost plătite), nu-l mai pot acorda. Învățământ obligatoriu cu tot cu afterschool până într-a 8-a. Scurt. Noi ce facem?
Facem „România educată”. Un proiect vag și criticat de specialiști, demarat de Iohannis ca o modalitate de „mă prefac că lucrez”, dar care, acum, prin PNRR o să arunce și cu bani în toate direcțiile, numai că nu în direcțiile care trebuie. Deci soluția ține de strategie politică amplă, nu doar de MEN. Măsură socială combinată cu educație.
Elevii de azi sunt copiii unei generații devastate de piața liberă în ‘90 și 2000. Mulți părinți au primit școală puțină sau deloc, muncesc de la vârste fragede, au fost păcăliți în fel și chip să muncească neasigurat, au plătit puține taxe și și-au rupt spinarea pe șantiere sau la sparanghel. (…)
Văd că oamenii care plâng de la analfabetism prea strident încep să și viseze la o segregare subtilă, fix ca în cazul sănătății (bolile grele și scumpe le tratezi tot la stat, iar privații iau compensări pe „boli rentabile”).
Raționamentul e așa: ce-ar fi să lăsăm sistemul de stat cu cele mai grele probleme, copii cu mari probleme generate social, și să mutăm performanța în privat. Să punem standarde minime la stat și să mutăm copiii performanți în spațiu sigur, departe de analfabetismul funcțional.
Adică de la stat să te mai aștepți doar să înțelegi cât de cât un text și o ecuație de gradul 2. Și, dacă vrei mai mult, trebuie să scoți banul. Un stil americănesc de a privi lucrurile care aplicat aici înseamnă o nouă discriminare socială, un dezastru. Din nou speculez. Din păcate, și în ce privește sănătatea ce speculam acum 10 ani e astăzi realitate.
Jurnalist și scriitor, Costi Rogozanu este totodată profesor de română la Școala Gimnazială „Ionel Sîrbu” din comuna Ciorăști, județul Vrancea.
Citeşte întreaga ştire: Analfabetismul funcțional. În loc de soluții, ministrul Educației vrea să ne măsurăm performant prostia
