A apărut vaccinul, a fost aprobat cum a fost aprobat, în procedură de urgență, a început distribuirea lui către țările UE într-un soi de festivism victorios. E semnalul că pandemia care a pus pe butuci o întreagă lume a luat sfârșit, cel puțin din punctul de vedere al responsabililor Uniunii Europene, scrie Patrick Andre De Hillerin în Libertatea.
Timp de un an, de la debutul oficial al pandemiei în Europa, am fost informați zi de zi despre apariția noilor cazuri de infectare. Unele țări au comunicat mai onest, în altele, precum România, a fost nevoie de intervenția Parlamentului pentru a ni se furniza informații cât de cât corecte și cât mai complete.
Până când Parlamentul nu a amendat propunerile Guvernului, de exemplu, nu se comunica nici măcar numărul zilnic de teste efectuate, nu se comunica numărul de cazuri noi diferențiat față de numărul de cazuri reconfirmate, se întrerupsese comunicarea cazurilor defalcate pe județe.
Pur și simplu, Guvernul României a crezut, atunci, că furnizând cât mai puține informații va ține sub control nu răspândirea pandemiei, ci populația. A fost una dintre cele mai proaste decizii. Fără a furniza informație completă, ci doar avertizări cu iz propagandistic, multă vreme oamenii nu au fost convinși de periculozitatea virusului.
Dacă nu cunoșteau personal pe cineva infectat cu noul coronavirus și dacă autoritățile refuzau să le spună că la ele în județ, poate chiar în localitatea lor sau, de ce nu, chiar pe strada lor, oamenii nu aveau motive suficiente să se considere în pericol. Impunerea de interdicții fără a oferi informații corecte este specifică regimurilor totalitare, în care, cu nespusă aroganță, conducătorii se consideră singurii deținători ai adevărului suprem și singurii care pot face diferența dintre bine și rău.
La nivelul întregii Uniuni Europene s-a comunicat mai bine, mai corect, mai îndestulător. E drept că, din când în când, mai intervenea și mai intervine Organizația Mondială a Sănătății care contrazice azi cu tărie ceea ce furniza drept adevăr irefutabil ieri, așa cum mâine, la o adică, va contrazice din nou ceea ce afirma azi.
Dar OMS este mai politizată chiar și decât administrația românească. O mulțime de oameni țin morțiș să-și justifice existența într-o organizație birocratică și măcinată de coterii specifice, iar din asta nu iese niciodată nimic bun.
N-a fost un an ușor nicăieri în lume. Dovadă stau cei peste 1.780.000 de morți din cauza infectării cu SARS CoV-2 la nivel mondial. Peste pandemie s-au suprapus problemele zilnice ale fiecărei națiuni sau pandemia s-a suprapus peste el.
Noi am avut un an în care erau programate două runde de alegeri. Așa că la noi, mai mult decât în alte părți, pandemia a fost gestionată în primul rând politic. Iar politica nu este, aproape niciodată, motorul sincerității și calea de a promova informații corecte.
Pentru a avea alegeri parlamentare la termen, după ce președintele și-a rata obiectivul alegerilor anticipate, a fost nevoie să scadă numărul de teste zilnice, cu medie de aproape 10.000 de teste. Testând și mai puțin decât oricum o făceam, am obținut mai întâi platoul și mai apoi scăderea necesară pentru a putea clama o îmbunătățire a situației. Iar modelul românesc a devenit unul de succes la nivel european.
Nu, țările UE nu au preluat chestia asta cu testările în scădere. Nu se manifestă peste tot aceeași inconștiență. Dar UE consideră că a venit vremea să o lase mai moale cu informarea amănunțită.
Centrul European pentru Controlul Bolilor (ECDC), sursa oficială de informații a UE, a decis din 17 decembrie să nu mai publice date zilnice, ci doar săptămânale. Astfel, ultima zi în care au fost comunicate numărul de infectări zilnice din țările UE, incidența infectărilor și a deceselor la 100.000 de locuitori cumulată pe 14 zile a fost 14 decembrie. De atunci, datele comunicate sunt doar cele adunate într-o săptămână. Și numerele își pierd din semnificație. Sunt prea mari, prea amestecate, pentru a mai simți vreo emoție.
Europa se pregătește să declare închisă pandemia, mai ales că are vaccin, vaccinuri. Nu mai este cazul să-i panicăm pe oameni spunându-le adevărul. A urmări evoluția bolii zi de zi devine neproductiv. Mai ales în țările care au impus din nou măsuri restrictive. Când acestea se termină, trebuie să existe măcar iluzia că măsurile au funcționat.
Cetățeanul obișnuit nu are nici timpul și nici pregătirea necesare să ia la puricat datele publicate în calupuri compacte, greoaie. Nu stă să facă prea multe calcule. Pentru el e suficient să pară că nu mai este atât de important să se comunice zilnic. Iar dacă nu mai este important înseamnă că lucrurile merg spre bine.
De la comunicare săptămânală se va trece, la un moment dat, la comunicarea lunară a datelor. După care nu se va mai comunica nimic.
Fiți pregătiți ca nu peste multă vreme să nu mai aflați câte noi cazuri s-au înregistrat zilnic și nici câte decese, nici câți bolnavi sunt la ATI. Ni se va mai spune doar câte persoane s-au vaccinat în fiecare zi, într-un triumfalism tembel.
Nu e cinstit, nu e corect față de o populație ținută sub teroarea numerelor mari timp de un an, dar așa cred ei că ne pot readuce la un soi de pseudonormalitate.
Putem spune, așadar, parafrazându-l pe Traian Băsescu atunci când mai numea câte un guvern ce nu-i era pe plac: Pandemia s-a terminat, șampanie nu se dă!. Căci, într-adevăr, nu avem de ce să sărbătorim lașitatea asta interesată.
preluare integrală din libertatea.ro autor: Patrick Andre De Hillerin
