Știţi proverbul cu ce-i lipsește chelului? Tichia de mărgăritar. Cam așa e și aici la Oradea! Trăim în orașul cu cele mai mari prețuri la gigacalorie, parcare, transport public, avem zeci de străzi neasfaltate, dar noi visăm la curse aeriene internaționale. Fix acum când nu prea mai zboară nimeni de frica coronavirusului!
Avem impresia (falsă) că locuim într-o capitală europeană și ne comparăm cu Viena sau Barcelona, dar la noi mai sunt încă foarte multe probleme elementare de rezolvat: de exemplu, câteva zeci dacă nu cumva sute de străzi neasfaltate. Despre calitatea celorlalte străzi din Oradea e suficient să vă spun că ne comparăm mai degrabă cu Făgărașul nu cu Viena! Iar ”peizanii” din Drobeta Turnu-Severin ne dau clasă la orice oră în ceea ce privește calitatea drumurilor și a străzilor! Vizitați clisura Dunării ca să vă convingeți singuri!
Trăim într-un oraș al fațadelor. La propriu și la figurat! Primăria se laudă cu turismul și cu fațadele renovate ale clădirilor istorice însă nu ne spune că pentru asta proprietarii acelor clădiri au trebuit să ia credite înrobitoare (altfel riscau amenzi de la primărie), iar în foarte multe cazuri valoarea creditului abia daca este acoperită de valoarea proprietății! Dar astea sunt detalii minore! Orădenii sunt mândri de orașul lor și pentru asta sunt dispuși să plătească oricât. Mai ales atunci când nu dau banii din buzunarul lor!
Că în rest suntem mai amatori de chilipiruri. În special în materie de călătorie cu avionul.
Cu aeroporturi internaționale importante în apropierea noastră, la nici două ore de mers cu mașina (Cluj, Timișoara, Debrecen, Budapesta), noi ne încăpățânăm să credem că Aeroportul din Oradea are șanse de dezvoltare. Companiile aeriene care s-au încumetat să zboare din Oradea s-au convins imediat de ”valoarea” noastră: au plecat repede pentru că s-au confruntat cu mari dificultăți în vânzarea biletelor.
150 de euro dus-întors până la Constanța. Orădenilor li se pare un preț exagerat. De aceea cursele estivale sunt anulate din lipsă de pasageri. Orădenilor le place să călătorească doar la prețuri promoționale. Ne plac city-break-ruile la Milano, dar cu maxim 30-50 de euro. Eventual și mai ieftin! Ne place luxul, dar la preț de low-cost! Îmi spunea un amic din domeniul aeronautic că la astfel de prețuri ”promoționale”, cursele aeriene nu pot fi rentabile. Și mersul pe jos ne costă mai mult decât 100-150 de lei cât e prețul promoțional al biletului de București. Dus-întors. Pe termen lung, nicio companie nu va putea ține așa jos prețurile. Sau dacă le ține, riscă falimentul.
Un alt exemplu care spune multe despre firea orădenilor este situația restaurantelor din oraș. Orădenii sunt mari amatori de restaurante cu ștaif, dar nu știu cum se face că toate localurile mai de doamne ajută au dat faliment. Pentru că gurmanzii din Oradea vor să mănânce la standarde Michelin, dar la preț de meniul zilei!
Avem un primar pe picior de plecare care și-a explicat eșecul din Capitală spunând că e prea bun și prea cinstit pentru București. Iar noi l-am crezut! Pentru că nu vrem să ne rănim orgoliul propriu și a nu vrem să recunoaștem propria mediocritate.
Iar acum suntem gata să votăm o simplă marionetă care nu are nicio altă calitate decât faptul că a executat obedient ordinele jupânului său. Și a cotizat conștiincios la partid. Omul nici măcar nu are un CV asumat public. Iar această opțiune de vot ni se pare chiar lăudabilă. Pentru că doar așa se va putea continua să se facă ceva… Niciodată nu destul, niciodată nu tot și niciodată bine. Doar ceva. Pentru că trăim în Oradea, orașul unde oamenii votează ”bine că măcar s-a făcut ceva”. Ne mulțumim cu (foarte) puțin și asta ne ocupă tot timpul.
Acum, la început de campanie electorală, primăria vrea să dea 1 milion de euro (!) pentru a subvenționa bilete de avion! Adică să plătim noi toți (ca fraierii) pentru că unii vor să se plimbe în străinătate. Că sigur oamenii de afaceri serioși nu vor veni la Oradea cu curse low-cost. Sau dacă vin cu Ryanair, înseamnă că și biznisul lor este tot low-cost.
În loc să plătim pentru niște curse fără pasageri (având în vedere contextul global), mai bine s-ar fi gândit Primăria să reducă prețul la utilități sau să scadă taxele și impozitele. Că așa rămânem și noi cu ceva: cu mai mulți bani în buzunare. Oricum, angajații din Oradea sunt pe ultimele locuri în țară la salariul mediu net. În 2019, doar angajații din Bistriţa-Năsăud, Teleorman, Hunedoara, Neamţ şi Harghita au avut salarii mai mici.
Pe de o parte, multă fandoseală și ego-uri umflate artificial. Pe de altă parte, buzunare goale și capete la fel de goale. Cam despre asta este vorba la orădeni. Ca într-un veritabil târg de provincie. Pentru că asta suntem, de fapt: niște provinciali care ne credem buricul României doar pentru că am apărut la ProTv la o emisiune plătită de Primărie din taxele și impozitele noastre. Adică ne lăudăm singuri și pentru asta mai și plătim!
În concluzie: orădeanul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!
sursa – printreranduri.net
