Generalul Ciucă a scris o carte! Este un enunț care a ocupat ceva spațiu în programele televiziunilor de știri în ultimele zile. Este un enunț mișto, pentru că pare în același timp și informație de interes public, dar și fake news bubuitor. Te așteptai ca în primele minute după apariția titlului ăstuia pe o burtieră să reacționeze cabinetul președintelui Senatului și să nege asemenea calomnii. Doar că nu s-a întâmplat așa, semn că informația este cât de cât reală: va apărea o carte avându-l pe Nicolae Ciucă drept autor înscris pe copertă. Cartea se numește Un ostaș în slujba țării și urmează să apară, luna viitoare, la Editura RAO.
Patrick Andre De Hillerin: Dacă ni s-ar fi comunicat că „Nicolae Ciucă a dictat o carte“ și tot ar fi fost greu de crezut. La ritmul de drezină defectă în care vorbește, dictarea unei cărți de 100-200 de pagini ar fi durat cinci-șase ani. Dar să mergi cu mistificarea până acolo încât să spui că „Ciucă a scris o carte“ este deja mult prea mult.
Generalul Nicolae Ciucă a făcut eforturi enorme pentru ca teza lui de doctorat să nu poată fi verificată. Că o verifica Emilia Șercan sau un simplu soft antiplagiat, nici nu are importanță. Individul își ține teza de doctorat la secret de parcă ar conține tainele care pot scăpa lumea de prostie. E periculos să lași asemenea informații la liber. O lume fără proști ar fi o lume în care unul ca Nicolae Ciucă n-ar ajunge nici fruntaș în armată, d-apăi ditamai generalul, șef al Marelui Stat Major, ministru al Apărării și prim-ministru.
Nicolae Ciucă a scris o carte la fel cum a scris și Klaus Iohannis: i-a lăsat pe unii să semneze cu numele lui. Cam asta este singura contribuție creativă a oricăruia dintre ei.
Ce speră Ciucă să realizeze scoțând pe piață o carte semnată de el, în prag de alegeri prezidențiale? Păi, cel mai probabil, să repete lovitura dată de în curând (nu îndeajuns de curând, din păcate) fostul președinte în 2014. Pas cu pas, platitudinea biografică (era autobiografică dacă și-o scria el) a lui Iohannis a fost cea mai vândută carte a perioadei ei. Un adevărat best-seller. După zece ani cu un președinte care a citit, în cele două mandate ale lui, doar cotorul Levantului lui Cărtărescu, Iohannis părea chiar un intelectual. Partea proastă e că s-a luat el însuși în serios și s-a crezut autor, așa că s-a încăpățânat să mai scrie două cărți. Una despre cum a câștigat el alegerile (varianta romanțată, desigur, nu ceva dezvăluiri de senzație, pe care le așteptăm și azi) și încă una conținând ceva gargară despre UE. Nimeni nu știe ce fel de gargară, mai exact, pentru că nimeni n-a citit-o cu adevărat. Bălind la efigia președintelui său, Nicu Ciucă este convins că un volum scris de altcineva este calea sigură pentru a ajunge președintele unei țări. În definitiv, și candidații la președinția SUA scriu cărți autobiografice înainte de campanie. Adevărat, chestia fiind că scriu cam toți candidații. Și ăia care vor fi președinți, dar și loser-ii. Nu este neapărat o rețetă a succesului și nu este nici pe departe suficient ca să ajungi președinte. Nici măcar în România.
După un doctorat dubios, după niște fapte eroice pe front în mare parte inventate și despre care nu știe nimeni altcineva cu excepția subordonatului care le-a relatat, Nicolae Ciucă își mai pavează drumul spre președinție cu o impostură. O carte. Inventatorii de președinți par, deocamdată, lipsiți de imaginație. Dar cine știe? Nu e timpul pierdut pentru apariția unei emoții sincere care să ne pricopsească iar cu un impostor, încă vreo zece ani. (catavencii.ro)
