România are nevoie de stabilitate, nu de experimente politice. Iar primul pas spre stabilitate este să recunoaștem realitatea, nu să ne ascundem după lozinci de tip „unitate” sau „toți împreună pentru binele țării”. Oricât de… seducătoare (sic!) ar părea aceste formule, ele nu rezistă în fața faptelor.
Un guvern în care se regăsesc și PSD, și USR este o construcție sortită eșecului. Nu are cum să funcționeze, pur și simplu. USR nu a fost capabil să colaboreze nici măcar cu PNL — un partener cu care, teoretic, avea ceva în comun. Și știm cu toții cum s-a încheiat acea coaliție: cu blocaje, crize politice și o guvernare întreruptă brutal.
La ultima rotativă guvernamentală, UDMR a fost eliminat din executiv pentru că PNL a cerut mai multe ministere. Ce înseamnă asta? Că în politică interesele reale nu pot fi ignorate în numele unor iluzii despre consens universal. Un guvern trebuie să funcționeze, nu să mimeze armonia în timp ce se autodistruge din interior.
Dacă vrem o minimă șansă la stabilitate guvernamentală, trebuie să fim sinceri: ori PSD, ori USR — dar nu amândouă în același Executiv.
Oricât de tare ar striga unii despre „schimbare”, „reformă” sau „antipesedism”, experiența ne-a arătat cine este cu adevărat instabil ca partener. Până acum, doar USR a demonstrat, prin fapte (!), că nu știe să stea la masa responsabilității atunci când lucrurile devin dificile.
Și cam atât.
Altfel? Altfel, în câteva săptămâni/luni noul guvern va face implozie.
