Nicușor a întins negocierile pînă la limita de rupere. A trecut o lună de la alegeri și majoritatea „pro-europeană“ și-a redobîndit năravurile românești. Premierul Bolojan, ieșit la încălzire de șase luni, privește azi de pe banca de rezerve, rupt de oboseală. Nicușor amînă ceea ce trebuia să facă în prima lui săptămînă la Cotroceni: să desemneze un prim-ministru și să-i transfere povara constituțională a negocierii.
Doru Bușcu: Între timp, se discută despre un guvern tehnocrat, despre un guvern minoritar, despre alegeri anticipate, ca și cum erau cerute dovezi suplimentare de prostie.
Această întîrziere nicușorească dezvăluie, de fapt, harta pierderilor și lista perdanților. Fiindcă, dacă nu se obține repede majoritatea PSD-PNL-USR-UDMR, toți actorii politici pierd.
Nicușor e primul care pierde putere politică și simbolică: se dovedește incapabil să forțeze un plan executiv pe care l-a promis, l-a asumat și l-a girat cu victoria electorală. Dacă recurge la un guvern de tehnocrați cu puteri limitate, șantajat și sabotat de partide, Nicușor devine răspunzător pentru reîmpotmolirea economică, fiindcă guvernul tehnocrat va fi guvernul lui, la pachet cu eșecul. Iar dacă se ajunge la guvern minoritar PNL-USR-UDMR, cu tăieri și creșteri de taxe, cu PSD și AUR în Opoziție, lucrurile vor merge atît de prost, încît lumea îl va înjura pe președinte ca la ușa cortului, mai ceva ca pe Iohannis.
PSD, la rîndul lui, pierde. Dacă intră în Opoziție, ajunge coleg cu AUR, asociat cu Simion și cu anarhia, dar pus în umbră de vocea mai puternică a suveraniștilor. În Opoziție, PSD pierde oameni, pierde conducerea actuală, pierde electorat și se poate contracta pînă la limita morții, cu Victor Ponta ținîndu-i lumînarea. Pierde accesul la resurse, deci sprijinul structurilor din teritoriu, primari, consilieri și președinți de consilii județene. Pierde pojghița de protecție judiciară pe care o ai fiind la putere, pierde negocierile pentru șefiile SRI, SIE, DIPI, DGIA, SPP, STS, pentru șefia parchetelor, a CCR, a Curții de Conturi, a ÎCCJ.
Și PNL pierde. În afara majorității „pro-europene“, PNL se îndreaptă spre extincție. Într-un guvern minoritar se erodează definitiv, fiind asociat cu suferința din economie și societate. Facțiunile interne abia așteaptă să se sfîșie între ele și să-l elimine pe Bolojan, dacă Bolojan nu prinde postul de premier.
Dacă Bolojan nu prinde postul de premier, pierde șefia partidului, pe care aripa Thuma și celelalte aripi conservatoare o pîndesc cu nerăbdare. Bolojan nu e iubit cîtuși de puțin în PNL, imaginea lui de contabil necruțător displace profund în Modrogan, așa că urmașii Brătienilor abia așteaptă să-i facă felul.
USR ar trebui să fie cel mai conștient de pierdere, căci în afara majorității „pro-europene“ recade în irelevanță. Partidul are deja o experiență traumatică de la părăsirea prostească a guvernării, în 2021. Încă trei ani și jumătate în Opoziție i-ar consolida statutul de specie extinctă. La fel, prezența într-un guvern minoritar, în conflict permanent cu PNL și sub presiunea tăierilor și scumpirilor, cu PSD și AUR blocînd din Opoziție măsurile Guvernului, e moarte curată.
UDMR pierde cel mai puțin, dar, dacă nu se înfăptuiește marea coaliție majoritară, pierde confortul unor ministere importante la adăpostul răspunderii altora.
Toată lumea e vinovată de tărăgănare. Dar cel mai vinovat e președintele Nicușor, care a insistat să dea o notă personală și aproape neconstituțională formării majorității și Guvernului. Scopul lui e destul de străveziu: construcția unei puteri prezidențiale din nimic, cu mijloace precare. Nicușor nu are o bază politică pentru ambițiile lui, și nici una intelectuală. Nu are încă partide, coaliții, alianțe în subordine, nu are oameni calificați din afara lumii politice, așa că lucrează, probabil, cu specialiști de la SRI, deghizați ba în societate civilă, ba în generali săritori, ba în oameni de afaceri. Iar cînd președinții pun Serviciile mai presus de partide, rezultatul e previzibil: ori modelul Băsescu, ori modelul Iohannis.
Cel mai mult pierde, însă, România. Băltirea de acum e ultima dintr-un lung șir de băltiri, dintr-o suită de amînări politice și electorale, care au condus la nemaivăzuta împotmolire de azi. Spre deosebire de oamenii politici – care, dacă nu iese majoritatea, se pot întoarce la averile lor din țară și de peste hotare –, România n-are unde pleca. E înconjurată de amenințări. De instabilitate, de sărăcie, de degradarea rating-ului de țară, de FMI. România se află în apropierea unui război periculos, dus de Rusia, și la distanță medie de un schimb de rachete balistice între Israel și Iran.
Dar proaspătul ales Nicușor lungește desemnarea premierului, agravînd totul, de la situația economiei și a partidelor la situația sa. Competiția perdanților e în plină desfășurare, cu poporul român dominînd clasamentul. (catavencii.ro)
