O nouă binecuvântare aproape divină s-a abătut asupra țărișoarei noastre, greu încercată de reformele absolut necesare, dar deocamdată inexistente: plouă cu bani.
Patrick Andre De Hillerin: Pe seceta asta monetară europeană și globală, ministrul Apărării, domnul Moșteanu de la USR, a ieșit cu organizația de bază pe ulițele prăfuite ale satului global și a început ritualul Paparudei (sau Păpălugii), rugându-se pentru o rupere de nori și de buzunare deasupra teritoriului național. Iar ruga i-a fost ascultată: Uniunea Europeană și-a căscat larg baierele pungii și a revărsat asupra României belșug de firfirei. Nu mai puțin de 16.680.055.394 de euro (17 miliarde, ce mai) ne vor cădea în cap în perioada următoare. Să umblăm, naibii, mai pe sub streșini, să nu ne lovească belșugul drept în moalele capului.
Savurându-și triumful, domnul Moșteanu a năvălit plin de veselie pe rețelele de socializare, lăudându-se cu măreață realizare, declarând că „primim” acești bani. Numai că acest „România primește 16,7 miliarde de euro” este o minciună. România nu primește nimic. România împrumută.
Da, împrumutăm la niște dobânzi mai mici decât cele la care împrumutăm în acest moment, dar împrumutăm, nu sunt fonduri nerambursabile. În acest moment UE împrumută bani de pe piețele internaționale, prin eurobonduri, cu dobânzi variind între 2,5% și 3,3% pe an.
Împrumutul de care este atât de mândru Ionuț Moșteanu va fi, în cazul în care chiar îl primim, un împrumut pe termen lung. Se va întinde pe o perioadă de 45 de ani. Adică va fi achitat în totalitate atunci când nepoții celor care au astăzi 30 de ani vor avea, la rândul lor, 15-20 de ani. La dobânzile actuale, atunci când vom termina cu acest împrumut pentru înarmare, vom fi achitat cel puțin de două ori suma pe care o împrumutăm. Altfel spus, pentru ca Ionuț Moșteanu să-și mai păcălească puțin fanaticii de pe Facebook, vom ajunge să cheltuim minim 34 de miliarde de euro.
Datoria publică a României a ajuns, în aprilie 2025, la 202 miliarde de euro și continuă să crească. Nu cu foarte mult timp în urmă ar fi fost o rușine pentru un membru al Guvernului României să iasă public și să se laude că a mai adăugat la datoria publică încă 16,7 miliarde de euro. Dar domnul Moșteanu, ca mai toți membrii partidului din care face parte, nu are pic de rușine. Nu îi este rușine să prezinte îndatorarea asta drept un dar de la zei și nu-i este rușine să se laude cu ea. Deși ar trebui.
Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69 din 16 aprilie 2010 spune foarte clar, la articolul 9, că „datoria publică, conform metodologiei Uniunii Europene, nu va depăși 60% din produsul intern brut”.
La finalul lunii aprilie 2025, datoria publică a României ajunsese deja la 56,6% din produsul intern brut (PIB). Dacă mai punem 16,7 miliarde de euro împrumutați, pe lângă cele 202 miliarde deja existente deja în aprilie, ajungem la o datorie publică de aproape 62% din PIB. Ceea ce legea spune că nu trebuie să se întâmple. Dar se va întâmpla, cel mai probabil, dacă nu s-a întâmplat deja, pentru că din aprilie și până la jumătatea lui septembrie am continuat să împrumutăm ca înecații.
Atunci când datoria publică depășește 60% din PIB, ne spune aceeași lege, guvernul este obligat, printre multe altele, să înghețe cheltuielile totale cu salariile din sectorul public și, de asemeni, să înghețe cheltuielile cu asistența socială. Asta așa, la prima strigare, pentru că măsurile prevăzute de lege sunt mai multe și mai dure.
Reținem, însă, că împrumutul de 16,7 miliarde pentru înarmare ne împinge automat în brațele procedurilor de austeritate.
Desigur, ce a uitat domnul Moșteanu să spună atunci când și-a difuzat minciuna pe rețelele de socializare este că nici măcar nu suntem siguri că vom primi acest împrumut de 16,7 miliarde de euro. Până pe 30 noiembrie 2025 România trebuie să trimită Comisiei Europene Planul Național de Investiții în Apărare (National Defence Investment Plan). Un soi de PNRR pe pușcoace și rachetuțe. Doar dacă CE aprobă acest plan vom putea împrumuta 16,7 miliarde de euro. NDIP-ul, acest PNRR pe înarmare, trebuie pus în practică până în anul 2030.
Este greu de crezut că România va fi capabilă să finalizeze investiții în propria industrie de armament sau achiziții complete de armament, în valoare de 16,7 miliarde de euro, până în 2030. Am demonstrat cu PNRR-ul că nu suntem capabili să luăm nici granturi și nici împrumuturi pentru proiecte care trebuie finalizate la termene precise.
Un exemplu foarte clar de impotență este achiziția sistemelor Patriot. La finalul lui 2017, printr-o lege votată în parlamentul României, se aproba achiziția a 7 sisteme Patriot. Astăzi, la 8 ani distanță, nu am reușit să achiziționăm toate cele 7 sisteme prevăzute în „Legea nr. 222 din 27 noiembrie 2017 pentru realizarea «Capabilității de apărare aeriană cu baza la sol», aferentă programului de înzestrare esențial «Sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare (HSAM)»”.
Am achitat integral suma cerută de americani la finalul anului 2019, am primit doar 4 sisteme Patriot din cele 7, unul l-am donat Ucrainei și am primit în locul său altul, plătit de parteneri din NATO. Din cele 4 sisteme achiziționate, în acest moment nu sunt operaționale decât maxim 2. Au trecut 8 ani de la prima plată făcută către americani și nu avem, iată, decât 57% dintre sistemele plătite integral de 6 ani.
Spre deosebire de PNRR, însă, avem o portiță de scăpare: sumele împrumutate prin SAFE, ca parte a ReArm Europe, pot fi folosite și pentru a cumpăra armament și muniție pentru Ucraina. Iar asta vom putea face fără probleme, căci cam toată industria militară a UE și a aliaților lucrează oricum prioritar pentru a furniza Ucrainei materialele necesare pentru continuarea războiului.
Vedeți vreo problemă în faptul că împrumutăm 16,7 miliarde de euro, intrând în procedurile legale de austeritate, blocând creșterea salariilor și a asistenței sociale, mărind TVA-ul, mărind taxele și așa mai departe pentru a putea cumpăra, cu banii împrumutați, echipamente militare pentru Ucraina? Să fim serioși, nu este nicio problemă aici, este doar imaginația unor putiniști nenorociți care nu înțeleg că este nevoie de sacrificii.
Oricum, împrumutul de 16,7 miliarde de euro cu care se laudă Ionuț Moșteanu este doar începutul. România alocă, anul acesta, 2,5% din PIB pentru armată, iar până în 2030 va trebui să aloce 5% din PIB pentru armată. Bani pe care îi împrumută.
Pentru plata pensiilor din România fiecare cetățean din această țară care are un venit salarial sau asimilat salariului plătește 25% din acest venit. Pentru sistemul de sănătate, același cetățean plătește 10% din venit. Pentru cheltuielile militare nu există impozite sau taxe specifice. Încă. Așa că banii respectivi trebuie împrumutați. Toți. În 2025 împrumutăm, pentru a ajunge la pragul de 2,5% din PIB alocați armatei, 8,67 de miliarde de euro. Ca să alocam în fiecare an 5% din PIB armatei va trebui să împrumutăm, tot în fiecare an, minim 17,35 de miliarde de euro, pentru că PIB-ul crește și crește.
Da, cei 16,7 de miliarde de euro împrumutați de Moșteanu în numele nostru și pe spinarea noastră sunt doar începutul, căci de acum încolo vom împrumuta această sumă în fiecare an, pe termen nelimitat, doar pentru înarmare și cheltuieli militare.
La câți urși are România astăzi, unul tot va avea, în curând, îndrăzneala de a ne-o spune în față: „Băi, voi, românii, ori sunteți proști, ori vă place!”. (gandul.ro)
