Nicușor Dan a ajuns în vîrful sondajelor fără să miște un deget. S-a trecut pe listă și atît. S-a mulțumit să existe, să poarte un nume, să-și lase sacoșa de candidat la ușă. Nu spune nimic, nu propune nimic, nu e sprijinit de nimeni. Așa cum a făcut de două ori la Primăria Capitalei, Nicușor așteaptă să-i dispară adversarii, trași în jos de o fatalitate care a trecut de partea lui. Nici o idee, nici o emoție, nici un freamăt, nici o speranță. Cu olimpiadele de matematică pîlpîind tot mai stins undeva, în trecut, Nicușor e la fel de trist ca Bucureștiul pe care îl abandonează ca să se mute la Cotroceni. Așa arată azi alegerile prezidențiale.
Doru Bușcu: Extremismul păstrează o bună parte din zestrea lăsată de Călin Georgescu. Dacă Simion și Anamaria Gavrilă își contopesc candidaturile, adică dacă se retrage unul din ei, celălalt adună toată ura suveranistă și trece fără emoții de primul tur. Nicușor, cel mai probabil, va fi acolo și, în turul II, poate recolta victoria fără mari bătăi de cap, lăsînd Universul să conspire în favoarea lui.
Cine l-ar putea împiedica pe Nicușor să intre în turul II? În afară de Crin Antonescu, nimeni. Dar, ca să se întîmple asta, ar trebui ca trădarea să fie prinsă, judecată și condamnată de un complet de trei judecători ai coaliției: unul de la PSD, unul de la PNL și unul, probabil singurul corect, de la UDMR. Candidatul Antonescu e ajutat de coaliție la fel cum e asumat: doar de formă. De conținut nu se ocupă nimeni serios, fiindcă toată lumea e ocupată cu spălatul pe mîini și duplicitatea. Rar s-a văzut în istorie un mai mare abandon al luptei. Chiar și la Turtucaia fugarii s-au implicat mai mult.
Crin Antonescu luptă, așadar, cu Nicușor Dan. Mai bine zis, Antonescu luptă și Nicușor stă. Dacă, însă, coaliția își sprijină candidatul așa cum ar trebui s-o facă, diferența dintre ei devine miza alegerilor prezidențiale. Căci extremismul nu a devenit încă majoritar, iar cine intră în turul II cu Simion sau Gavrilă cîștigă.
Dar mai există în cursă un concurent cu șanse. Fost premier și copilot de raliu, Victor Ponta conduce acum un vehicul hibrid, motorizat cu nostalgia electoratului PSD și, simultan, cu un plug-in suveranist, alimentat direct de la familia lui Donald Trump, pe care o tot vizitează, cînd la Mar-a-Lago, cînd la Belgrad. Ponta ia voturi din contul coaliției PSD-PNL-UDMR, dar, în același timp, și de la suveraniști. Nu e exclus să capitalizeze o dezamăgire a celor două electorate și să ajungă în turul II. După cum nu e exclus să urmeze exemplul candidatei Gavrilă și să se retragă în favoarea lui Antonescu. Încă nu s-au stabilizat candidaturile, încă n-a început campania negativă, dar cîteva lucruri pot fi spuse. Candidatul suveranist va intra în turul II și va lua bătaie. România nu va avea la Cotroceni un membru al galeriei de fotbal, gata să jupoaie oameni, sau o creatură cu mari provocări cognitive. Îi va avea pe Nicușor Dan, pe Crin Antonescu sau, cu o realiniere norocoasă a planetelor, pe Victor Ponta. Important rămîne, ca în toate situațiile disperate, primul tur. În turul II lucrurile se clarifică.
Există, pe undeva, și Elena Lasconi. La alegerile din noiembrie, ea a adunat un număr de voturi impresionant, avînd șanse reale să-l bată pe Georgescu, cu ajutorul unei mobilizări generate de frică. Acum, Lasconi are șanse reduse să ajungă în turul II, dar dacă își menține candidatura l-ar trage pe Nicușor în jos, favorizîndu-l pe Antonescu. Sau, dimpotrivă, l-ar împinge pe Nicușor în sus, retrăgîndu-se. Dacă liderii coaliției ar avea minte și chiar și-ar dori să-și vadă candidatul la Cotroceni, ar trebui să o convingă pe Lasconi să rămînă candidat.
Președintele Nicușor Dan va fi un Iohannis ceva mai tăcut, mai rece și mai intangibil. Zece ani cu el vor face din mandatele lui Iohannis o epocă vibrantă, vie, caldă. Președintele Victor Ponta ar trebui să-și facă rost de sprijin politic și ar oscila între o majoritate PSD-AUR-POT și una PSD-PNL-UDMR. S-ar vizita cu familia Trump și, probabil, ne-ar aduce din America multe șepci. Președintele Antonescu n-ar avea nimic de pierdut altceva decît cinci ani din viață, iar asta ar putea însemna un mandat rațional și echilibrat, o înțelegere tîrzie, dar salvatoare, a nevoii de a recupera întîrzierea și interesele României. Președintele George Simion va pierde nu doar președinția țării, ci și pe cea a partidului. Președinta Elena Lasconi va păstra președinția USR, iar președinta Anamaria Gavrilă va rămîne același dar neprețuit făcut de natură antropologiei. (catavencii.ro)
