Situația a ajuns dramatică în secțiile și spitalele unde se internează și se tratează pacienții infectați cu Sars-Cov2, scrie printreranduri.net. După un an și jumătate de „luptă” cu virusul, în timp ce alte țări au înregistrat progrese importante, la noi în România, situația e mai gravă decât la începutul pandemiei. Nu sunt paturi ATI suficiente, nu există nici medici destui, lipsesc chiar și medicamentele esențiale în tratarea cazurilor medii spre severe!
Este vorba despre:
– TOCILIZUMAB – medicament imunosupresor pentru care România a activat Mecanismul european de protecție civilă, sperând să-l cumpere de la alte țări, dacă acestea au stoc peste necesar, în condițiile în care producătorul a anunțat că nu mai poate face livrări în țara noastră până la finalul anului, din lipsă de stoc.
– ANAKINRA – antiinflamator
– ANTICORPI MONOCLONALI – anticorpi specifici
– REMDESIVIR – antiviral
Oamenii mor cu zile pentru că cei care trebuiau să se îngrijească că spitalele au cele necesare conservării și tratării stării de sănătate a populației au fost ocupați cu altceva toată vara. Fie au fost prin concedii, fie la golf, fie s-au luptat între ei pentru bani și putere, fie s-au „luptat” doar pe Facebook și la televizor cu pandemia și cu anti-vacciniștii.
Dacă vă întrebați de ce nu sunt medicamente în spitale, răspunsul poate fi surprinzător. Nu din cauza incompetenței și a ticăloșiei guvernanților e criză de medicamente. Da de unde! Din cauza celor care refuză să se vaccineze nu sunt medicamente pentru tratamentul anti-COVID! Ne-vaccinații au legat mâinile și picioarele guvernanților ca să nu facă nimic pentru pregătirea sistemului de sănătate!
„Autoritățile” statului și-au concentrat tot efortul în munca de convingere a antivacciniștilor și nu au mai avut energie și timp să achiziționeze și stocurile de medicamente pentru valul 4, val 4 la care se așteptau și pe care tot ei îl anunțau în timpul verii. Au achiziționat în schimb vaccinuri. Multe vaccinuri. Chiar mai multe decât are România nevoie.
Desigur, vaccinul poate fi bun. Deși unii au încetat să mai numească vaccin serul care este injectat și spun că ar fi, de fapt, un simplu tratament. Vaccinul ar trebui să ne asigure imunizarea (totală) contra virusului. Vaccinurile care se administrează astăzi nu garantează asta, deci, ar trebui să le schimbăm numele! Diferența majoră față de vaccinurile împotriva bolilor copilăriei este că acelea au fost făcute cu gândul să nu mai faci respectivele boli. Și nu le-ai mai făcut! Deloc! Ce forme ușoare și atâtea explicații (ale eșecului)…
Vaccinat fiind te poți infecta, doar că faci o formă acceptabilă de boală. În continuare însă vaccinații vor fi contagioși, vor putea transmite boala, deci ar trebui să fie și ei izolați la fel ca nevaccinații (dar atunci, de ce s-ar mai vaccina?), iar efectele adverse pe termen mediu și lung sunt necunoscute. Responsabilitatea e strict a vaccinaților (producătorii nu își asumă nicio responsabilitate). Dar pe termen scurt e în regulă: măcar unii scapă de moarte. De ceilalți nu ne interesează. Se pare că nici pe autorități, din moment ce nu le-au achiziționat medicamentele de care au nevoie când ajung în spital. E ok și așa într-un stat eșuat în care populația a fost împărțită în oameni de rang 1 (cei vaccinați și trecuți prin boală) și oameni de rangul 2 (cei ne-vaccinați).
Suntem pe locul 1 în lume la decese noi raportat la populație! Mor sute de nevaccinați în fiecare zi, iar cei vaccinați se bucură că au scăpat. Fără profesionalismul „autorităților”, putea fi mult mai rău! Nici nu vreau să mă gândesc pe ce loc am fi fost… Am avut cele mai performante guverne, conduse de urmașii lui Brătianu și totuși am ajuns în situația asta nasoală. Vă dați seama cum era dacă la guvernare era ciuma roșie? (printreranduri.net)
