Se rostogolește de mult timp o idee în dezbaterile de la noi și anume aceea că salariile din sectorul public sunt prea mari față de cele din sectorul privat.
Retorica inflamantă a “salariilor nesimțite de la stat” e bazată pe o realitate statistică – salariul mediu din sectorul public este într-adevăr superior celui din privat.
Dar de aici, de la recunoașterea acestei realități statistice, și până la concluzia cum că salariile bugetarilor sunt prea mari și ar trebui tăiate e o distanță lungă.
Nu ne mai place modelul european?
În primul rând, România nu e o excepție în această privință. Peste tot în Uniunea Europeană, salariile din sectorul public sunt mai mari decât cele din sectorul privat.
Excepțiile sunt reprezentate de câteva state, cum e Danemarca sau Finlanda, unde sindicate puternice au reușit să crească media salarială în sectorul privat.
Explicațiile pentru salariile mai mari ale bugetarilor sunt multe. În general, sectorul public e mai bine sindicalizat, fapt care atrage după sine creșteri salariale.
Apoi, spre deosebire de multe din sectoarele din economia reală, munca în sectorul public presupune niveluri de calificare mai ridicate – cele mai multe din joburile din educație, sănătate sau administrație necesită studii superioare și de aceea sunt mai bine remunerate.
Nu în ultimul rând, statul e pur și simplu un angajator mai generos cu cei fără studii superioare – în majoritatea statelor din Europa. Salariații de la stat care nu au decât studii primare sau secundare sunt plătiți mai bine decât angajații cu un nivel comparabil de pregătire din sectorul privat.
Așadar, aproape peste tot în Europa, un loc de muncă la stat e mai bine plătit, în medie, decât unul la privat. Nu e o particularitate românească.
Ceea ce e o particularitate românească e însă modul de a interpreta aceste cifre.
Citeşte întreaga ştire: Când vorbim despre “salariile nesimțite de la stat” uităm să ne punem întrebarea: nu cumva sunt prea mici cele din privat?
