Actrița Anda Tămășanu, de la Teatrul Regina Maria din Oradea, scrie într-o postare pe Facebook despre dezamăgirea produsă de atitudinea președintelui CJ Bihor, Ilie Bolojan, față de angajații din domeniul cultural:
”Am amânat această postare, pentru că în spiritu-mi caracteristic, am așteptat sa-mi pun cenușă în cap cu apariția “Bolojan frate, fă un pas spate” dintr-un spectacol pe care nu il regret deloc cu textul Geaninei Cărbunariu, dar pe care mi-l asum în totalitate, așteptând, de asemenea, o reacție de bun-simț (generată, sper, de conștientizarea adevărului: că niciun oraș nu s-a dezvoltat vreodată fără cultură) din partea autorităților pe care le-am votat.
Am sperat atunci că voi ajunge mai repede la nepoții mei din Timişoara şi că se va face din Aeroportul Oradea un punct internațional sau măcar național de tranzit pentru ca eu, actriță fiind, să ajung mai repede, mai ieftin şi mai eficient (de exemplu) la un casting în Bucureşti. Recunosc. Am votat pentru domnul Bolojan si consilierii săi! Of, da. Da! Fara infrastrucura nu se poate face aproape nimic. Dar! Si e cu dar!!! Resursa umana in cultură e indispensabila!
S-au redus deja posturile in organigrame la cererea dumneavoastră! Vreți sa plecam din oraș? Plecam! Nici nu trebuia sa mă mai întorc!
Eu daca plec din Oradea, plec din țară (pentru ca am trăit si in Timișoara si in București).
Cu stupoare aflu că după acest vot, nu sunt considerată importantă în acest județ şi urmează să fiu privată de drepturile pe care le-am câștigat deja printr-un concurs, iar instituția din care fac parte se dorește a deveni insignifiantă, inserată într-o instituție “mamut” menită să “eficientizeze” sectorul cultural.
Cu toate scuzele de rigoare pentru cei care habar nu au ce înseamnă asta, a folosi instrumente şi mijloace de privatizare pentru o instituție de cultură de interes local înseamnă a alinia toți muzicienii, actorii şi lucrătorii culturali din aceste instituții la un sistem financiar, contabil şi administrativ al unei fabrici de șuruburi, de exemplu.
Cei care nu înțeleg aberația comparației, va rog sa ma sunați. Nu am nici chef, nici timp sã explic așa ceva într-o postare. Şi chiar dacă îmi expun numărul de telefon public, vă rog să luați în considerare faptul că am absolvit şi un institut economic şi mai şi fac contabilitate simplă în timpul liber (pentru sectorul cultural bineînțeles).
A! Nu moare nimeni! Doar sufletul şi cultura unei nații. SOMN UŞOR.” (sursa)
