”Nu există, am cercetat, nici măcar o singură obligație legală ca onor Constituția să poarte mască atunci când intră într-un spațiu public închis. Nici celelalte legi, ordonanțe simple sau de urgență, hotărâri guvernamentale, ordonanțe militare sau ordine de ministru nu sunt obligate, legal, să se protejeze cu mască. De aceea, zâmbindu-ne cu gura larg deschisă, legislația românească, începând cu legea fundamentală, se expune muirii de către orice neica-nimeni care, pe o perioadă limitată, exercită varii funcții trecătoare bine remunerate de către contribuabili”, scrie Patrick Andre de Hillerin în catavencii.ro.
”Când a încălcat legile și ordonanțele și ordinele de ministru în acel moment în vigoare, pe 25 mai, Ludovic Orban a venit cu jalnica scuză că era ziua lui și muncise, sărăcuțul toată ziua. I se cuvenea să se relaxeze la un Lagavulin, o bere, o șampanie scumpă, în fumul trabucului lui Aurescu, sub zâmbetul hialuronic al lui Turcan.
Când a încălcat legea invitând puhoi de oameni la ziua fiicei sale de doar un an, Rareș Bogdan a sărit de cur în sus, urlând că e falș, că el n-a invitat la o petrecere indoor 100 de oameni, ci doar 40. Că au venit spre sută e una, are și aia mică fanii ei. Că legea spunea că în interior nu se poate cu mai mult de 20 de oameni e alta.
Când a strâns 100 de amețiți dornici de sinecuri într-un cort închis pentru a-și valida traseistul, Costel Alexe, ministrul Mediului și șeful PNL Iași, a găsit o scuză și mai penibilă pentru încălcarea legii: e greu, dom’le, să porți mască la 40 de grade. Este, coa’, cine zice altfel?
Când au făcut achiziții bine direcționate, de pandemie, ne-au spus că nu trebuie să ne băgăm noi nasul, că e spre binele țărișoarei.
Când li s-a spus că nu pot grăbi intrarea în vigoare a unei legi doar pentru că au fost puturoși, îngălați, nepăsători și au venit cu proiectul mult după data-limită, au spus că nu-i o problemă dacă se încalcă Constituția.
Săptămâna trecută, însă, Ludovic Orban a depășit orice limită, fără nici cea mai mică jenă. S-a uitat în ochii moderatorilor și apoi în cameră și a râgâit spre public: „E cererea, recomandarea, rugămintea mea către cetățeni să nu țină cont de deciziile Curții Constituționale…“.
Trăim în țara, iată, în care legile au statut de recomandări sau rugăminți. Atât de proști sunt conducătorii noștri, încât nu sunt în stare să formuleze legi care să nu încalce Constituția sau Constituții care să nu suporte mii de interpretări.
Drepturile omului sunt un moft pentru diverși guvernanți, constituționalitatea este opțională, legile, în sine, sunt aplicabile doar prostimii care votează. Votaților niciodată.
Dar niciodată nimeni, până la greierele ăsta înfumurat, n-a îndrăznit, din poziția de premier, să îndemne fățiș la nerespectarea Constituției. Niciodată.
Ludovic Orban nu este liderul unei mișcări anarhiste, nu este un agitator dintr-o piață publică ce urlă spumegând, îndemnând la nesupunere civică. Ludovic Orban este șeful unui partid politic și șeful unui guvern ajuns la putere din milă. Din poziția asta, lăutarul nu are voie să îndemne la nerespectarea legii fundamentale. Poate face tot ce-i stă în putință pentru a schimba Constituția și legile care nu-i convin, dar, până când le schimbă, trebuie să le respecte pe astea care sunt. Iar dacă nu poate să le schimbe, din varii impotențe politice și de altă natură, aia e, vorba șefului său, „ghinion“.
De când însuși președintele, îngânat de filosofi stătuți prea mult pe rafturile librăriilor, a ridicat muia la rang de acțiune politică, toți nefutuții politicii românești se îndoapă cu Viagra și-și flutură îndoielnicele bărbății prin spațiul public, crezând că vor leșina cohorte muierești de plăcere.
Problema lor ceamai mare e că se adresează unui public nepotrivit. Atunci când Orban, un nepriceput din ce în ce mai evident, le cere cetățenilor să nu respecte deciziile CCR, nu-și dă seama că îndeamnă la un act ratat. Cetățenii pot încălca și nerespecta legi în general. De încălcarea Constituției se ocupă președinții, parlamentarii, premierii și miniștrii. Să ceri unui simplu cetățean să nu respecte o decizie a CCR e ca și cum ai cere unui cal să se împerecheze cu un motor pentru a-i crește puterea. O asemenea distorsionare a realității nu poate veni decât de la omul care în scurta sa campanie pentru Primărie din 2016 sodomiza un câine…” (sursa)
preluare din catavencii.ro | autor – Patrick Andre De Hillerin
