Văzând HG nr. 1050, avocatul Toni Neacșu spune răspicat că Guvernul a intrat în zona delirului juridic!
„Pe înțelesul oricui, Guvernul nu are voie, în considerarea bunului simț democratic și în respectul legilor din țara asta, să introducă mai multe restricții decât i-a delegat Parlamentul expres prin Legea nr. 55/2020. Guvernul nu legiferează ci pune în aplicare legi date de Parlament, asta înseamnă un stat de drept și un executiv neabuziv și nearbitrar. Guvernul doar execută pe timpul stării de alertă ce i-a cerut Parlamentul prin Legea nr. 55/2020, nu inventează, nu vine cu nimic nou, nu adaugă la lege.
De exemplu, prin Legea nr. 55/2020, în vederea combaterii pandemiei, Guvernul poate să dispună „limitarea sau suspendarea pe durată determinată a activității unor instituții sau operatori economici” (art. 5 alin 2). Nu cred că trebuie să ai studii de drept să întelegi că cel chemat să pună în aplicare această lege (guvernul) nu poate face mai mult decât spune legea: poate limita activitatea în timp a unor operatori economici (restaurante, baruri, cluburi ș.a.) dar nu poate interveni și să spună ce clienți au voie să primească sau sa nu primească acei operatori economici. Are voie să le limiteze programul de lucru (2 ore, 8 ore 12 ore, cât vrea) dar nu poate interzice accesul anumitor categorii de populație și să permită accesul deplin al altora.
La fel, legea îi permite să dispună „restrângerea sau interzicerea circulației persoanelor și vehiculelor în locurile și, după caz, în intervalele orare stabilite” Adică poate interzice sau interzice circulația tuturor persoanelor într-un spațiu dat, dar nu poate introduce diferențieri și să interzică circulația doar anumitor persoane, indiferent ce criteriu alege (aici vacccinul). Pot da mai multe exemple dar va trebui să fiu crezut pe cuvânt: pentru orice jurist ceea ce legiferează Guvernul este aiuritor și delirant.
Explicația e foarte simplă, Legea nr. 55/2020 nu a avut și nu putea să aibă în vedere existența pe scară largă a vaccinului și ca atare parlamentul de atunci nu putea da voie Guvernului să ia măsuri diferențiate în funcție de existența vaccinării sau nu!
Guvernul și cei care planifică și conduc această strategie se bazează pe un lucru foarte simplu: hotărârile lor, indiferent cât de împotriva legii, de aberante, discriminatorii sau absurde sunt, nu sunt supuse absolut nici unui control în cele 30 de zile cât produc efecte!
Parlamentul (adică toate partidele!!!!) a refuzat să creeze un cadru legal în care instanțele de judecată să se poată pronunța asupra legalității acestor hotărâri în interiorul valabilității lor, adică înainte să expire, în cele maximum 30 de zile. Obligație pe care i-a trasat-o chiar Curtea Constituțională și care a spus răspicat că dacă Parlamentul nu stabilește o procedură de soluționare urgentă a acțiunilor împotriva hotărârilor din starea de alertă, în maxim 30 de zile, atunci întrega stare de alertă este în afara Constituției, dreptul cetățenilor de a se adresa justiției fiind în practică abolit. Ori, nici o Hotărâre de Guvern, indiferent cât de împotriva Constituției sau a legii este ea, nu este nelegală până o instanță de judecată nu spune asta în mod definitiv!!! Cred că s-a înțeles șmecheria pe care se bazează.
Guvernul, Cîțu ori Arafat știu foarte bine că măsurile dispuse de ei sunt în afara Constituției și principiului supremației legii dar mai și știu că nimeni nu are ce le face și că orice hotărâre judecătorească de sancționare va interveni tardiv, după ce deciziile lor vor fi produs de mult efecte. Dacă nici asta nu mai este un rapt constituțional, în sensul că puterea judecătorească este împiedicată prin înțelegerea celorlalte două puteri în stat – Parlamentul și executivul – să-și realizeze funcția de control și sancționare al actelor administrative abuzive emise de Guvern (art 126 alin 6 Constituție) atunci eu nu mai știu care este.”
În opinia avocatului Neacșu, însăși esența statului întemeiat pe domnia legii este în pericol, statul condus de Iohannis, Cîțu și Arafat derapează spre abuz generalizat, exces de putere și în cele din urmă spre haos neconstituțional. La ora asta, Justiția nu mai poate controla actul guvernamental. O putere a statului, Justiția nu mai poate controla activitatea unei alte puteri, Executivul. Iar când nu funcționează check and balances, Executivul începe să se comporte abuziv și ilegal.
„Marea problemă a situației în care ne aflăm nu este nici cea politică (cine cade cine se ridică), nici cea ideologică sau de conștiință (pro sau contra vaccin) ci faptul că instanțele de judecată, cele care au misiunea de a veghea la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale și de a opri eventualele abuzuri ale autorităților, sunt oprite de la a-și exercita funcția principală.
Toate actele administrative emise în timpul stării de alertă sunt practic sustrase controlului judecătoresc, contrar Constituției care garantează cetățeanului dreptul de a cere unui judecător să verifice legalitatea acestora.
Modalitatea în care se întâmplă asta este foarte simplă: starea de alertă ține maxim 30 de zile iar actele administrative emise în această perioadă (HG-uri, Hotărâri, Ordine, Instrucțiuni) sunt temporare, neexistând o procedură care să permită și să oblige instanțele ca în interiorul celor 30 de zile să verifice legalitatea lor. După ce cele 30 de zile au trecut hotărârile judecătorești obținute tardiv nu mai au nici o importanță.
Curtea Constituțională, garantul Constituției și implicit apărătoarea drepturilor cetățenilor, a simțit bine lucrurile astea și prin Decizia nr. 392 din 8 iunie 2021 a spus explicit ce trebuie făcut pentru a se garanta controlul judecătoresc asupra actelor administrative emise în timpul pandemiei: PARLAMENTUL TREBUIE SĂ REGLEMENTEZE O PROCEDURĂ DE JUDECATĂ CARE SĂ PERMITĂ INSTANȚELOR CA ÎN MAXIM 30 DE ZILE SĂ SOLUȚIONEZE DEFINITIV ACȚIUNILE ÎMPOTRIVA HG-URILOR, ORDINELOR SAU INSTRUCȚIUNILOR EMISE ÎN STAREA DE ALERTĂ.
Cât timp Parlamentul nu legiferează Constituția României este încălcată întrucât dreptul fundamental al cetățeanului de a ataca în contencios administrativ actele administrației publice este practic anulat, neavând un caracter eficient.
Sau, cu cuvintele CCR: “în vederea înlăturării viciului de neconstituționalitate constatat și a asigurării unei reglementări clare, ca să garanteze în mod efectiv și eficient accesul la justiție al persoanelor ale căror drepturi sau interese au fost încălcate prin emiterea unor hotărâri ale Guvernului, ordine sau instrucțiuni ale miniștrilor pentru punerea în aplicare a unor măsuri pe durata stării de alertă, în temeiul Legii nr. 55/2020, LEGIUITORUL ESTE CHEMAT SĂ REGLEMENTEZE O PROCEDURĂ AL CĂREI CONȚINUT SĂ FIE UȘOR IDENTIFICABIL, CLAR ȘI PREVIZIBIL SUB ASPECTUL CONSECINȚELOR ȘI CARE SĂ ASIGURE POSIBILITATEA SOLUȚIONĂRII CAUZELOR ÎN REGIM DE URGENȚĂ, ÎNTR-UN TERMEN FOARTE SCURT, ASTFEL ÎNCÂT HOTĂRÂRILE PRONUNȚATE SĂ FIE APTE SĂ ÎNLĂTURE ÎN MOD CONCRET ȘI EFICIENT CONSECINȚELE ACTELOR ADMINISTRATIVE ATACATE, ÎN PERIOADA ÎN CARE ACESTEA PRODUC EFECTE”.
Parlamentul nu a făcut nimic și nu intenționează să facă ceva. Partidele din Parlament, indiferent cât de vocale sunt altfel, nu au nici o inițiativă în sensul obligației stabilite de CCR, se fac că plouă.
Statul de drept, independența justiției și supremația Constituției în România stau la mila parlamentarilor, grupurilor parlamentare și Parlamentului în ansamblu, care trebuie să facă doar ceea ce au ca menire, să legifereze. Instanțele de judecată sunt într-un blocaj instituțional, întrucât sunt incapabile, în bună măsură datorită lipsei procedurilor, să soluționeze acțiunile în intervalul de 30 de zile cât durează starea de alertă. Noi ca cetățeni suntem privați în această perioadă de dreptul fundamental pe care îl avem de a ne adresa eficient instanței de contencios administrativ (art. 126 alin. 6 din Constitutie).
Am făcut proiectul unei proceduri de urgență pentru soluționarea acțiunilor împotriva actelor administrative emise în starea de alertă în fața instanțelor de contencios administrativ, pe care intenționez să o pun la dispoziția tuturor partidelor. Nu că ar fi avut nevoie dacă într-adevăr ar fi vrut, dar să nu se invoce că e dificil. Mai mult, întrucât cred că prin refuzul de a legifera Parlamentul a creat un conflict juridic de natură constituțională cu autoritatea judecătorească, punând instanțele în imposibilitatea de a-și îndeplini funcția fundamentală de a proteja efectiv cetățenii împotriva abuzurilor administrației, intenționez să mă adresez, sper că nu singur, pentru că nu aș avea nici o șansă, ÎCCJ și Președintelui CSM, singurii care pot declanșa un astfel de conflict la CCR.”
Cu alte cuvinte, „dacă statul vrea să scape imediat de pandemie cel mai simplu este ca Cîțu și Arafat să dea o Hotărâre de Guvern prin care toți nevaccinații să fie îngropați la 2 metri sub pământ.
În cele 30 de zile cât aceasta hotărâre abominabilă ar produce efecte nici un judecător din țara asta nu ar putea s-o anuleze pentru că Parlamentul nu a dorit să stabilească o procedură de judecată de urgență. Sper că acum s-a înțeles”, a concluzionat avocatul.
