Doru Bușcu: Nemuritorul Daea, poetul secetei și al autoerotismului agrar, a explicat la televizor cum desfaci pănușele și cum procedezi apoi cu știuletele. E bine că ne-a explicat asta, fiindcă acum avem o imagine cît de cît clară a președintelui Iohannis așteptînd zadarnic să fie chemat la NATO.
Din ceea ce spun sursele și experții în procedurile nord-atlantice, NATO nu l-a chemat și nici n-a adus vorba despre el, chiar dacă Iohannis a ținut deja să ne spună că acceptă: „Dacă mi s-ar face o astfel de propunere aș evalua-o foarte serios și aș face o declarație publică“. Și aici Iohannis ne arată fața lui cu adevărat urîtă, de monstru care-și admiră cariera solitară și își calculează, ignorînd Constituție, obligații și jurăminte, șansele de a se însura cu altă funcție nemeritată.
Acest „aș evalua-o foarte serios“ înseamnă, de fapt, „aș accepta-o“. Nu există nici o îndoială. Altminteri, răspunsul ar fi fost cel logic, constituțional și moral: „Sînt președintele României și îmi duc mandatul pînă la capăt, cu toate îndatoririle și răspunderile care decurg de aici. După aia, firește, începe o altă poveste“.
Să observăm că răspunsul în care Iohannis evalua propunerea avea la bază socoteala că Stoltenberg părăsește funcția înainte ca mandatul său la Cotroceni să se încheie. Prin urmare, Iohannis lua în calcul părăsirea postului înainte de termen. Pe scurt, președintele României s-a gîndit și ne-a spus că ar lăsa baltă Constituția, țara și poporul ca să meargă la un job mai bun.
Acum, nu că n-ar fi o adevărată fericire politică pentru România să dispară Iohannis, fie și la NATO, dar ideea că acest om vinde de șapte ani și jumătate o șarlatanie, că își face calcule personale și atît, și că folosește (și recunoaște, involuntar, că folosește) votul a milioane de cetățeni ca trambulină spre un salariu mai mare arată farsa grotescă pe care un ins banal a montat-o unei națiunii întregi.
Ce ar fi însemnat numirea lui Iohannis la NATO? Prelungirea controlului asupra pieței politice românești, adică posibilitatea de a decide în continuare, prin greutatea strategică a job-ului nord-atlantic, cum se organizează puterile în statul român, unul din cele 32 de state subordonate oarecum șefului NATO. Asta ar fi însemnat și desemnarea lui Ciucă pentru prezidențiale, ba chiar organizarea schemei de tip Dăncilă cu PSD-ul în turul doi. Cu Ciucă la Cotroceni, stăpîn peste Guvern, Servicii, procurori și judecători, și cu Iohannis stăpîn peste Ciucă, insul lacom și trufaș din Sibiu, care a retrocedat ilegal proprietăți ale statului român de valori astronomice, ar fi putut dormi liniștit: peste problemele sale penale s-ar fi așternut un covor de tăcere și clasare asigurator.
Numai că numirea lui Iohannis la NATO e o poveste fără bază reală, o scorneală pe care unul din slugarnicii gemeni Moraru a insistat s-o transforme într-un pupincurism grețos, capabil să se lupte de la egal la egal cu odele ceaușiste. Iar întrebarea aranjată, venită din sală, a avut ca scop proiecția acestei minciuni pe teatrul de umbre în care joacă marioneta Ciucă.
Ciucă, însă, are șanse din ce în ce mai mici să fie candidat și președinte. Campania dusă de o presă bine sincronizată și mufată, pînă mai ieri, la comandamentele grupului organizat Coldea-Kövesi îl scoate zi de zi din rol. Doctoratul plagiat e un furt pe care Ciucă, sfătuit dezastruos, a încercat să-l acopere forțînd ministere și comisii să se dea peste cap. Mai are puțin și semnează cu mîna lui documentele care îl favorizează, deschizîndu-și astfel un drum spre ancheta penală. Probabilitatea ca el să traducă în viață planul mărunt al lui Iohannis – mai ales în situația în care Iohannis nu ajunge la NATO, în schimb iarna, frigul, prețurile, foamea și întunericul ajung în România – e, așadar, în scădere.
Iohannis a rămas, pînă una-alta, așa cum zice Daea. Și așteaptă, mîngîind ciocălăul, lîngă telefon. Cine știe? Poate-l sună de la Consiliul European. (catavencii.ro)
