Ceea ce încearcă unii să facă din învățământul românesc sub lozinca progresismului este devastator și o mare bataie de joc – spune deputatul bihorean Ioan Mang într-o declarație politică susținută în Parlament.
Așa-ziși “progresisti” sapă la temeliile sistemului de educație într-o încercare disperată de a-și impune agenda și ideologia politică.
În mod normal, spune Ioan Mang, atunci când discutăm despre noua reformă a sistemului de educație din țara noastră, ar fi trebuit să luăm ce este mai bun în tradiția românească și să adăugăm la ea modelele de bune practici occidentale. Nu trebuie să uităm că România are o tradiție importantă în educație, iar “reformele” actuale ar trebui să păstreze tot ce s-a dovedit bun până acum, pentru că, trebuie să recunoaștem că România modernă se bazează pe această moștenire. Sistemul de educație construit și pus în practică de toate regimurile anterioare ne-a făcut popor modern. Le place sau nu unora să recunoască, asta e realitatea istorică!
Nu știu cine ne forțează azi să alegem să distrugem tot ce era viabil și solid creat de înaintașii noștri și să copiem în schimb tot ce este mai dezaxat și aberant din trendurile occidentale contemporane, trenduri care mâine se pot schimba sub influența altor ideologii corecte politic. Știu, în schimb, că ceea ce vor unii să facă cu învățământul românesc este suicidal pentru poporul nostru și pentru țara noastră. Și mă refer aici la promovarea, de-a dreptul agresivă, a ideologiei de gen!
Așa cum îi spune și numele, aceasta nu este altceva decât o ideologie. Și ca orice ideologie, ea nu se bazează pe știință, ci strict pe un ansamblu de idei și principii pe care unii vor să-l impună la nivel social. Pe vremuri, în România am avut ideologia social-comunistă, astăzi, unii încearcă să impună în noua legislație privind educația din România o altă ideologie de sorginte neo-marxistă, prezentându-o drept ”progresistă”.
Vă aduc aminte, că din punct de vedere istoric, ideologia de gen a fost consacrată într-un mod viclean în 2011, atunci când Consiliul Europei a adoptat Convenția Internațională pentru Combaterea Violenței împotriva Femeii și a Violenței Domestice, cunoscută drept Convenția de la Istanbul. Titlul acestei comvenției poate suna înșelător. De ce spun asta? Pentru că, în realitate, în cuprinsul ei au fost strecurate articole care nu au legătură cu tema convenției, violența împotriva femeilor. În schimb, în acest document este definit pentru prima dată „genul” în cel mai ”progresist” sens posibil.
Până la Convenția de la Istanbul, singura definiție a „genului” într-o convenție internațională era dată de Statutul de la Roma, care considera „genul” sinonim cu sexul biologic. La Istanbul s-a hotărât că sexul și „genul” sunt două concepte diferite. Conform articolului 3 (c), „genul” înseamnă „rolurile”, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați”. Ideologia de gen învață copiii că o fetiță este fetiță doar pentru că a fost îmbrăcată în roz, iar un băiat este băiat doar pentru că a primit mașinuțe și puști drept jucării, că, dacă ar fi primit păpuși, atunci el n-ar mai fi fost băiat, ci ar fi fost fetiță. Această ideologie spune că, de fapt, rolurile de gen sunt cele pe care ni le alegem, fără legătură cu sexul cu care ne naștem.
Desigur, această definiție neagă însăși evidența: existența diferențelor naturale dintre cele două sexe biologice. România a semnat și ratificat Convenția de la Istanbul, deși această abordare intră în mod categoric în coliziune cu mentalitatea românească, tradițională și creștină pe care, alături de marea majoritate a populației, o împărtășesc și eu. Chiar dacă risc să fiu etichetat de neo-marxiști ca fiind ”retrograd”, vreau să spun că din punctul meu de vedere, transpunerea acestei definiții în legislația românească este o greșeală care afectează nu doar prezentul, dar va avea repercursiuni grave asupra viitorului copiilor și nepoților noștri.
Personal, nu văd însă de ce noile legi ale educației ar trebui să includă o definiție a diversității de gen sau de altă natură, la fel cum nu văd oportună nici introducerea sintagmei „orientare sexuală”, expresie cheie în definirea diversității de gen. Nu în ultimul rând, nu văd de ce ar trebuie să existe obligația de a promova diversitatea. Subliniez, mă refer la obligația de a promova o idee sau alta. Doar pentru ca ideologia de gen să devină o realitate juridică în sistemul educațional?
Rolul statului și al învățământului nu este de a obliga pe cineva la ceva, oricât de ”progresist” ar fi acel ceva. Cel puțin nu cred că așa ar trebui să funcționeze un stat democratic. Nu cred că putem impune binele cu forța și nici să obligăm pe cineva să gândească într-un anumit fel, împotriva propriei sale conștiințe. Într-adevăr, diversitatea este o valoare socială importantă, inclusiv în domeniul educației, însă atunci când ea se transformă într-un țel în sine, devine extrem de periculoasă. Spun asta în contextul în care, miza noii ”reforme” a educației este una enormă, aș spune chiar strategică: cum arată astăzi școala, va arăta mâine România!
Nu pot să accept ideea de diversitate cu orice preț, mai ales când știu că acest preț este unul extrem de piperat, însuși schimbarea culturală a societății românești. Oricât de ”progresistă” ar încerca unii să o prezinte, prioritizarea identității de gen (în defavoarea sexului biologic) este o monstruozitate care distruge societatea românească și fundamentele pe care a fost ea clădită până acum. Oricât de gălăgioase ar fi unele minorități care prommovează această nouă ideologie, nu putem accepta o inversare a sensului democrației. Pentru că democrația înseamnă că majoritatea decide și nu minoritatea! – a mai spus Ioan Mang.
sursa – Declarație politică, Camera Deputaților, 21.03.2023
