Astăzi aș dori să vă prezint o analiză succintă a ceea ce înseamnă piața de energie din țara noastră, mai ales că au apărut date extrem de interesante care relevă o situație cât se poate de îngrijorătoare.
Potrivit datelor furnizate de către Institutul Național pentru Statistică (INS) preluate de mass media, România este un importator net de energie, comerțul cu energie electrică aducând țării noastre un deficit de peste 600 de milioane de euro. Importăm scump și exportăm ieftin, asta în condițiile în care puterea instalată din țara noastră, cel puțin pe hârtie, ne-ar permite exact contrariul.
Conform statisticilor, Bulgaria a fost principala rețea din care am importat, iar Ungaria principala rețea în care am exportat anul trecut (3,4 TWh, reprezentând mai mult de jumătate din total). Importurile de energie electrică ale României s-au cifrat la 7,85 TWh în primele 11 luni ale anului trecut, iar exporturile la doar 6,54 TWh, potrivit INS. Așadar, fizic, România a fost net importator de energie electrică, cu un sold de circa 1,3 TWh, situație care s-a menținut până la sfârșitul anului.
Din punct de valoric, importurile de energie au costat 2,27 de miliarde de euro, potrivit aceleiași surse, iar exporturile de energie s-au cifrat la doar 1,63 de miliarde de euro. Așadar, după primele 11 luni, balanța energetică negativă a condus la un deficit comercial din schimburile de energie electrică de circa 640 de milioane de euro. Socotind o medie pe baza datelor de mai sus, consumatorii români au plătit 289 de euro/MWh pentru energia consumată din import. Dacă analizăm exporturile, producătorii români au primit doar 249 de euro/MWh pentru energia vândută la export.
Pe lângă contractele ferme stabilite cu mult timp înainte, în general, importurile de energie electrică ale României s-au făcut în orele de vârf de consum, când producția națională nu poate susține consumul țării ori, în acele momente, energia are cel mai mare preț. Pe de altă parte, exporturile de energie au avut loc fie în orele de gol, când energia este mai ieftină, fie când a bătut mai mare tare vântul, în ambele situații prețurile fiind mai coborâte. Situația poate fi explicată prin momentele în care au avut loc schimburile de energie eletrică, însă lipsa unei strategii nu poate fi ascunsă de către cei responsabili.
În ceea ce privește importurile, cel mai mult curent electric a venit din rețeaua bulgară – 5,11 TWh în primele 11 luni ale anului, adică două treimi din totalul importurilor țării. La fel, tot acolo au mers majoritatea banilor plătiți în final de consumatorii români pentru energia importată: 1,46 de miliarde de euro din toalul celor 2,27 de miliarde.
Privind întregul an, producția națională de energie electrică a fost de aproximativ 52,7 TWh. Consumul net, chiar dacă în scădere cu circa 8%, a fost însă mai mare, de 53,7 TWh, așa că și la nivelul întregului an România a fost importator net de energie electrică. Termocentralele au asigurat 19,3 TWh, hidrocentralele 14 TWh, centrala nucleară de la Cernavodă 10,2 TWh, iar sursele regenerabile aproape 9,2 TWh.
Situația este așadar cât se poate de îngrijorătoare: pe de o parte, consumul intern este unul relativ scăzut, pe de altă parte, nu reușim să acoperim nici măcar acest consum din producția autohtonă, fiind nevoiți să apelăm la importuri costisitoare. Ce este însă și mai îngrijorător și mai grav este că, din păcate, cei care s-au ocupat de acest domeniu în ultimii doi-trei ani s-au dovedit a fi total lipsiți de viziune sau pur și simplu incapabili în a corecta dezechilibrele acestei piețe strategice pentru prezentul și viitorul țării noastre.
Declarație politică, Camera Deputaților, 07.03.2023
