ZF.ro: Inflaţia a urcat în octombrie la 7,9% (octombrie 2021/octombrie 2020), iar la final de an, într-o variantă fericită, inflaţia va fi de 7,5%, conform prognozei BNR (decembrie 2021/decembrie 2020).
Problema este că acest nivel al inflaţiei, de 8%, îl vom regăsi şi în prima parte a anului viitor, prognoza BNR indicând un nivel de 8,6% în aprilie 2022 (aprilie 2022/aprilie 2021), după expirarea compensării preţurilor la energie şi gaze pentru consumatorii casnici.
Oricum, dacă nu s-ar fi plafonat acum preţurile la energie şi gaze (gazele aveau în octombrie deja o creştere de 46%, iar energia de 24%) inflaţia ar fi depăşit 10%. Deja în piaţă se simte o creştere generalizată a preţurilor. Au venit facturile la energie şi gaze, unele companii spun că factura la gaze a crescut chiar şi de 5 ori, şi fiecare încearcă să vadă cum poate transfera preţurile la utilităţi în preţul final al unui produs sau serviciu.
Multă lume speră că această creştere a inflaţiei va fi doar pe o perioadă limitată, până în prima parte a anului viitor, şi pe măsură ce efectele de bază se estompează inflaţia să scadă. Dar una dintre probleme este legată de ce se va întâmpla pe piaţa de energie şi gaze, după ce în aprilie expiră plafonarea dată de Parlament, pentru că mulţi cred că aceste preţuri vor rămâne acolo sus. O scădere de 20-30% nu înseamnă nimic, după ce anterior preţurile au urcat de câteva ori.
Creşterea inflaţiei la 8%, cu mult peste aşteptări, a spulberat dobânda pe aproape trei ani pentru cei care îşi ţin economiile la bancă, în lei. Într-un caz fericit, o dobândă maximă la depozite era de 3%.
Multe bănci aveau dobânzi anuale de 1-2% pentru că aveau foarte multă lichiditate în lei, pe care nu ştiau unde să o plaseze. Chiar dacă dobânzile erau mici, deponenţii nu scoateau banii de la bancă pentru a-i plasa în altă parte. Foarte puţini şi-au trecut economiile din lei în euro, măcar să se protejeze de creşterea cursului valutar leu/euro. Ca să nu mai vorbim că poţi să-i numeri pe degete pe cei care îşi plasau parte din banii din economii în fonduri mutuale sau pe Bursă.
Chiar şi pentru cei care îşi ţin economiile în euro creşterea inflaţiei le mănâncă din valoarea banilor, având în vedere că creşterea cursului valutar a fost cu mult sub inflaţie. Spre exemplu, la o inflaţie de 7,9% cursul leu/euro nu a crescut cu mai mult de 1,8%.
Măcar cei care îşi ţin economiile în euro au o protecţie în cazul în care cursul creşte.
Chiar şi cei care şi-au plasat banii în titluri de stat la dobânzi de 4-4,5%, creşterea inflaţiei la 8% le mănâncă jumătate din valoarea banilor.
Pentru cei care au credite, atât în lei cât şi în euro, situaţia de acum este ideală. Sunt foarte rare momentele când inflaţia depăşeşte dobânda la împrumuturi. În cazul IRCC, care acum este de 1,08% (modul de referinţă al IRCC-ului, cu un decalaj de 6 luni, conform legii, este o anomalie şi distorsionează piaţa din punct de vedere al percepţiei dobânzilor reale), la care se mai adaugă o marjă a băncii de 2-3% la creditele ipotecare, rezultă o dobândă (DAE) de 3-4%, jumătate din inflaţie. La creditele de consum, acolo unde marja băncilor este mai mare – 6-8% peste IRCC sau ROBOR – dobânda efectivă (DAE) este egală cu inflaţia sau puţin peste.
Doar la cardurile de credit, acolo unde dobânzile sunt între 16-28%, situaţia este diferită comparativ cu o inflaţie de 8%.
Chiar şi când IRCC va creşte la peste 2%, anul viitor, DAE va fi sub inflaţie la creditele ipotecare.
Banca Naţională, în şedinţa de marţi, 9 noiembrie, a majorat dobânda de referinţă de la 1,5% la 1,75%, mai puţin decât se aşteptau analiştii, care mizau pe o creştere la 2%.
Dacă dobânda de referinţă crescut cu numai 0,25%, BNR a schimbat foaia pe piaţa intervenţiilor. A majorat dobânda Lombard – acolo unde vin băncile să se împrumute când au nevoie de bani – cu 0,75%, de la 1,75% la 2,5%.
În piaţa interbancară, BNR a început să aibă o politică mai restrictivă încă din vară, aspirând lichiditate, astfel încât în octombrie piaţa a revenit pe un deficit de lichiditate după şase luni în care băncile aveau bani de nu ştiau ce să facă cu ei. Împrumuturile de urgenţă luate de bănci de la BNR au depăşit în octombrie un sold de 1,9 miliarde de lei, un maxim pentru ultimul an. Iar această tendinţă va continua, BNR aşteptând băncile să aibă deficit de lichiditate şi să vină la Lombard, acolo unde dobânda este de 2,5%. Prin această decizie de a majora mai mult dobânda Lombard, BNR speră să controleze mai bine lichiditatea, astfel încât să nu mai existe un motiv în plus pentru creşterea inflaţiei din cauza excesului de lichiditate.
Dacă preţurile la gaze şi energie nu le poate controla, BNR speră ca măcar prin controlul lichidităţii din piaţă să “ancoreze” aşteptările inflaţioniste.
Confruntându-se cu un deficit de lichiditate, băncile vor începe să majoreze dobânzile la depozite, dacă nu au făcut-o deja, după un an şi jumătate în care trendul a fost de scădere pentru că aveau bani foarte mulţi în bilanţ şi nu aveau ce să facă cu ei.
Vom vedea cât de generoase vor fi băncile la depozite.
BNR nu vrea să majoreze dobânzile mai agresiv ca să nu afecteze creşterea economică, mai ales că economia începe să-şi reducă ritmul de creştere: prognozele pentru 2022 merg spre o creştere de 4% faţă de 7% în acest an.
În piaţă se simte criza inflaţiei şi scăderea puterii de cumpărare.
Vin facturile la energie şi gaze, chiar şi cu această plafonare preţurile sunt mai mari faţă de anul trecut, cresc preţurile la alimente şi la produsele nealimentare, RCA-ul este dublu faţă de anul trecut, benzina are un plus de 20% (noroc că munca de acasă mai ţine maşinile pe loc).
În cazul în care această inflaţie de acum va persista mult mai mult decât aşteptările, dobânzile la lei vor creşte, ceea ce în final va majora rata la bancă. Nu ştiu câte companii vor putea să ţină pasul cu creşterile salariale la nivelul inflaţiei, mai ales că încetinirea economică începe să muşte.
În final, ceea ce reţinem este că cei care îşi ţin banii de economii la bancă, în depozite în lei şi în euro nu-şi acoperă din dobândă inflaţia şi nici din creşterea cursului valutar, iar cei care au împrumuturi în lei, dar şi în euro, sunt acum într-o situaţie privilegiată, pentru că dobânzile sunt sub rata inflaţiei.
Să vedem cât va ţine acest lucru.
