CCR a constatat, marţi, că este neconstituţională Ordonanţă de urgenţă a Guvernului 192/2020 prin care se instituia obligativitatea purtării măştii în spaţiile publice, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă.
Potrivit unui comunicat al CCR, în şedinţa de marţi, Curtea Constituţională, în cadrul controlului legilor posterior promulgării, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că este neconstituţională, în ansamblul său, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit.a) a art.7 din Legea 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă.
Curtea a constatat neconstituţionalitatea în ansamblu a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 192/2020 întrucât a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(3) şi (5) şi art.79 alin.(1), referitoare la avizarea proiectelor de acte normative de către Consiliul Legislativ.
Potrivit CCR, actele normative anterioare şi ulterioare OUG 192/2020 rămân în vigoare.
Curtea precizează că, prin efectul prezentei decizii, sunt eliminate din fondul activ al legislaţiei, în condiţiile art.147 alin.(1) şi (4) din Constituţie, doar dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 192/2020, în timp ce celelalte texte normative din Legea 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi din Legea 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă rămân în continuare în vigoare.
OUG 192 din 2020 mai prevedea, printre altele, că:
* pe durata stării de alertă, angajatorii dispun munca la domiciliu sau în regim de telemuncă, acolo unde specificul activităţii permite, cu respectarea prevederilor Legii 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă.
* pe durata stării de alertă, prin derogare de la prevederile art. 118 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, angajatorii din sistemul privat, autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi regiile autonome, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, cu un număr mai mare de 50 de salariaţi, organizează programul de lucru astfel încât personalul să fie împărţit în grupe care să înceapă, respectiv să termine activitatea la o diferenţă de cel puţin o oră. (sursa)
