Puțini muritori pot sta alături de Gabriel Oprea fără să simtă vibrația magnetică a imposturii și tupeului, cîmpul de agresivitate și lăcomie ce iradiază dinspre acel chip cu sprîncene pensate și cu gușă de hipopotam. Unul dintre acești puțini e Lucian Bode, ministrul Transporturilor, care a reușit, prin isprava lui rutieră, să-l egaleze pe „ucigașul polițistului Gigină“.
Nu e nicio deosebire filozofică între accidentul lui Oprea și cel al lui Bode: amîndoi au girat un abuz de circulație care s-a soldat cu victime. Sub aspect penal,amîndoisînt în egală măsurăvinovați, fiindcă a ținut de voința lor să se meargă cu viteză și să se calce legea. S-ar zice că Oprea e cu un milimetru mai scuzabil, fiindcă, din punct de vedere tehnic, el nu s-a aflat în același vehicul cu autorul accidentului.
Cu toate astea și cu toate că provenea din pîntecele putrezit al Securității de tranziție, Oprea era cît pe ce să sfîrșească la pușcărie, în timp ce Bode a fost preluat de spălătoria sistemului și curățat în mai multe ape. Oprea făcea parte din Guvernul Ponta, Bode face parte din Guvernul Orban. Nu demult, Justiția își trimiteaienicerii, sub pașaleleși beii împuterniciți de protocoale, să-i căsăpească pe dușmanii anticorupției. Azi, infracțiunile miniștrilor sînt cîntărite cu alte ocale.
Alte dihănii ies acum din pădure. Alte nume ridică praf pe drumul bătut de generalii și de procurorii epocii abia apuse. Au dispărut cîțiva prădători din specia Coldea? Nu-i nimic, locul lor a fost luat de un exemplar mutant. Încrengătura și-a regenerat, în felul ei, funcția și organul.
Lucian Pahonțu, directorul SPP, nu a raportat Parchetului Militar, așa cum cerea legea, incidentul cu ministrul Bode, al cărui șofer și mașină aparțineau SPP. Mai mult, cînd procurorul militar s-a autosesizat, Pahonțu a atins butoanele magice ale sistemului și doamna procuror Scutea, numită de domnul președinte Iohannis (în ciuda avizului negativ dat de CSM), a mutat mortul pe Academiei, adică a tras dosarul la adăpostul Parchetului General. Ministrul a primit un serviciu pe care urmează să-l întoarcă mai tîrziu.
Lucian Pahonțu e un general cu contribuții deosebite la felul în care arată azi clasa politică și democrația. Dacă e să-l judeci după stele, ordine și medalii, pare să fi luptat singur într-un război de apărare a țării și să-l fi cîștigat într-o singură zi. E omul care le-a servit pe tavă președinților – întîi lui Băsescu, apoi lui Iohannis – capetele unor adversari politici. Pahonțu a racolat oameni politici, a negociat premieri, a impus guverne, ba chiar l-a răpit, în februarie 2017, pentru cîteva ceasuri, pe prim-ministrul de atunci al României, cînd acesta din urmă a dat semne că n-ar mai răspunde la comenzi.
Lucian Pahonțu a dus Serviciul de Protecție și Pază la perfecțiunea neconstituțională a unui serviciu secret, care le-a permis șefilor săi direcți, președinții, să-și satisfacă toate capriciile, vanitățile și fetișurile. Și-a țintit atît de bine scopurile încît, într-un dosar care și acum zace într-un sertar la procuratură, e acuzat de uciderea unui tovarăș de vînătoare.
Serviciul de Protecție și Pază s-a născut în decembrie 1989, cînd, în atmosfera de strigăte și bubuituri din jurul Comitetului Central și al Palatului Victoria, niște ofițeri l-au speriat pe Iliescu și l-au convins să le dea mînă liberă să-l apere. De aici pînă la reorganizarea unei aripi a fostei Securități sub sigla SPP n-a fost decît un pas. Pas cu pas, brigada de plantoane și șoferi a crescut, s-a băgat pe sub pielea demnitarilor, și-a făcut rost de legislație și iat-o azi cum face politica și justiția României, cot la cot cu Serviciile mari.
Spre deosebire de SRI, SIE și celelalte cinci servicii secrete, SPP are un mare avantaj competitiv. Ofițerii SPP intră în familia demnitarului, îi duc nevasta la coafor, copiii la școală, soacra la piață și pătrund, astfel, în cutia cu secrete de familie și slăbiciuni omenești. Sînt cunoscute cazuri cînd ofițerul a cunoscut prea îndeaproape o soție sau o prietenă, iar misiunea de pază și apărare s-a finalizat cu divorț.
Așa cum divizia erotică a Elenei Ceaușescu penetra nevestele membrilor CC al PCR, SPP penetrează intimitatea cea mai adîncă a demnitarului român, făcînd din el sclavul unor secrete și slăbiciuni care se adună în biroul lui Pahonțu. SPP are costuri operaționale reduse, nu mai cheltuiește cu filajul, ascultările și violarea corespondenței, fiindcă poate afla totul direct de la sursă.
Puterea se clădește din secrete, abuzul izvorăște din avantajul informativ. Statul român e ros pe dinăuntru de patologia totalitară, susținută prin structurile informativ-securiste. Serviciile dețin puterea și împart către politicienii-marionetă ceea ce s-ar numi aparența ei. Sîntem singura țară UE cu Servicii militarizate, țara cu cele mai multe Servicii, țara cu cele mai mari bugete alocate, proporțional, Serviciilor. Încredințăm alegerile unui serviciu militarizat (STS), lăsăm Serviciile să facă legea în economie și încă n-am încetat să facem justiție cu mîna generalilor.
Generalul Pahonțu e dovada vie a evoluției nesupravegheate, a rafinării mijloacelor de dejucare a democrației. Societatea, civilul, omul de rînd, cetățeanul, contribuabilul au pierdut definitiv lupta de recuperare a democrației. Tot ce rămîne de făcut e să sperăm că, din cînd în cînd, în fruntea acestor organizații tutelare ale statului român ajung și oameni cu ceva școală. (sursa)
preluare din catavencii.ro / autor – Doru Bușcu
