Pe vremea guvernărilor PSD, orice declarație a orișicărui, oficial al partidului, era luată în tărbacă zile în șir de presa aservită celebrului Binom, ori de televiziunile „de casă” ale președintelui, scrie Dinu Popescu în capital.ro. Sigur, nici politicienii social democrați nu au dat vreodată dovadă de parcimonie și au livrat suficiente gafe monumentale, lapalisade și chiar scene ilare.
De când se află liberalii la guvernare, singuri sau în coaliție, aceeași jurnaliști neiertători sunt, dintr-o dată, mult mai afabili și indulgenți în raport cu gafele noilor guvernanți. Dubla măsură nu se aplică doar în cazul declarațiilor, ci și în cazul corelării dintre tragediile naționale care apar și responsabilitatea politică a guvernului în funcție.
Când vorbim de respectarea măsurilor de prevenție a răspândirii infecției cu Covid-19, ne amintim cum în plină stare de urgență, când românii ieșeau din casă doar cu țidulă, Premierul României, Ludovic Orban, a ținut o agapă cu whisky, vin și trabucuri cubaneze direct în biroul de Palatul Victoria, încălcând cu jemanfișism mai multe legi, de la cea care interzice fumatul în spații închise, la cea a purtatului măștii. Ne putem imagina doar ce scandal monumental ar fi ieșit dacă în această ipostază rușinoasă pentru un politican ar fi fost surprinsă Viorica Dăncilă sau, Doamne ferește, însuși Liviu Dragnea. Indignarea lui Cristian Tudor Popescu, revolta Ioanei Ene Dogioiu, chiar eventualele lamentări ale lui Tudor Chirilă pe Facebook, urmate de sedițiuni în Piața Victoriei, s-ar fi propagat până la Bruxelles și înapoi. Însă, fiind vorba de Ludovic Orban, mare parte din media a trecut subiectul la categoria „și altele”, majoritatea difuzând știrea abia după ce premierul a chemat poliția să achite amenda cuvenită.
La capitolul tragedii, de când PNL se află la guvernare, două spitale au ars, ducând la decesul a peste 30 de pacienți. În cazul Colectiv, președintele Iohannis a cerut demisia guvernului atunci când bilanțul era de 32 de morți, demisie care a venit la cinci zile după tragedie. În cazul incendiului de la Piatra Neamț, același președinte s-a mulțumit să constate, în al 6-lea an de mandat neîntrerupt, că e nevoie de „reformă în sănătate”. Iar în cazul Matei Balș, și-a luat pupitrul în spate (mai exact i-a pus pe SPP-iști să i-l care), a ținut o declarație în curtea spitalului a doua zi după incendiu, apoi a plecat la munte să schieze și să se relaxeze.
Intervenția Poliției Române în cazul crimelor de la Onești e un alt eveniment recent care aruncă o pată rușinoasă pe imaginea unei instituții care oricum era zdruncinată de cazurile „Caracal” și „Pian” – când șefii din poliție erau ploconiți în fața interlopilor – sau de filmările cu abuzurile săvârșite în timpul stării de urgență. La asta se adaugă acuzațiile de tortură care vizează aproape întreg personalul Secției 16 de Poliție din Capitală, atât în cazul din 2020, în care au fost reținuți inițial opt polițiști, cât și în cel de care presa a aflat abia acum, deși se petrecuse în 2018, când un lider sindical a târât pe jos un tânăr care era încătușat, deci nu prezenta nici un pericol.
La toate aceste abominațiuni, atât premierul în funcție, cât și miniștrii săi, indiferent că vorbim de „magicianul” Vlad Voiculescu sau de Lucian Bode, #rezistă implacabili. Un simplu exercițiu de imaginație (sau de imagine în cazul doamnei Dăncilă) ar fi interesant de făcut aici: cum ar fi fost mediatizate aceleași situații în cazul în care s-ar fi petrecut sub oblăduirea PSD. Experiența empirică furnizează răspunsul la această întrebare, mai ales atunci când ne gândim cu câtă fervoare o anumită parte a presei solicita insistent demisia premierului după intervenția eșuată din Apuseni, soldată cu moartea pilotului Adrian Iovan și a studentei Aura Ion, deși Premierul nu avea nici o atribuție în coordonarea misiunii de salvare.
Astfel, observăm cum dubla măsură este aplicată tel quel de o parte a mass-media, precum și de faimoasele ONG-uri pline de activiști cu spirit civic, dar și de figuri proeminente ale societății civile. O abordare periculoasă pentru buna funcționare a unei societăți democratice. Deoarece, observând cu câtă condescendență tratează jurnaliștii și vulgul gafele și mișculațiile lor, politicienii de dreapta și-au dat seama că sunt intangibili, că orice s-ar întâmpla și orice ar face, nimeni nu e vigilent și nu caută să îi tragă la răspundere pentru că, nu-i așa, domnule, nu sunt PSD-iști, deci sunt buni și basta.
Cel mai fericit în situația aceasta pare Florin Cîțu, care după aproape un an și jumătate de când se află la guvernare încă folosește marota „grelei moșteniri” pentru a justifica orice, de la o adiere de vânt care îi deranjează șuvițele rebele, la deficitul bugetar al României sau scandalurile în care e implicat Ministerul Sănătății și Ministerul de Interne.
Oricum, domnul Cîțu nu are timp de alocat pentru astfel de incidente. Când nu face cumpărăturile necesare gospodăriei, îmbrăcat cool în trening și cu șapcă-n cap, având bineînțeles grijă să pună SPP-istul să-i facă poze, premierul e ocupat cu campania de vaccinare. Atât de ocupat încât a ținut morțiș să explice cât mai comprehensibil cum stau lucrurile cu vaccinarea populației:
„La sfârșitul lui martie, doar în martie, o să primim 2.6 milioane, ceea ce înseamnă că vom putea porni cu faza a treia, fără faza a treia, doar … toată lumea în faza a treia pe 15 martie.”
Că Ludovic Orban fuma țigări Rothmans în biroul de la Guvern știe toată țara. Întrebarea este: succesorul său a găsit ceva mai bun de fumat? (capital.ro)
