Emil Boc a renăscut! Mai ceva ca o pasăre Phoenix care moare şi renaşte apoi din propria cenuşă. Edilul Clujului este un miracol în materie de supravieţuire politică. Parcursul său de la lider al opoziţiei în guvernarea PSD, la preşedinte al PDL şi premier al României, devenit apoi unul dintre cei mai titraţi şi de succes primari ai ţării, ar trebui să devină studiu de caz în manualele de ştiinţe politice.
Tot un miracol este şi faptul că fostul premier a fost ocolit cu multă grijă de procurorii DNA, cei care în ultimii ani i-au vânat asiduu pe principali lideri ai regimului Traian Băsescu. O vânătoare în urma căreia o mare parte a miniştrilor din cabinetul pe care l-a condus au avut de-a face într-un fel sau altul cu justiţia. Unii dintre aceştia s-au ales chiar cu condamnări grele, executând ani grei de puşcărie. Cu toate acestea, pentru primarul Clujului lucrurile sunt foarte clare. Deşi în guvernul Emil Boc duduia corupţia, fostul premier a rămas curat ca lacrima.
Aflat pe val de simpatie naţională, Emil Boc a devenit un fel de „game maker” în interiorul Partidului Naţional Liberal. Când nu aranjează posturi de miniştri pentru protejaţii săi din fostul PDL, bate cu pumnul în masă pentru a obţine prefectul pe care şi-l doreşte la Cluj sau îşi plantează blondele aflate sub protecţia sa prin diverse posturi cheie în administraţia bucureşteană, Boc este foarte implicat şi în jocurile de culise care se desfăşoară pentru alegerea noului preşedinte al PNL. Iar pariul său pentru şefia liberalilor este actualul premier al României, Florin Vasile Cîţu.
Zilele acestea, fiind prezent la dezbaterea „Reforma administrativ teritorială a statului, între deziderat (tehnic) şi pragmatism (politic)”, organizată de ICDE în parteneriat cu Expert Forum, Emil Boc a luat o pauză de la jocurile politice şi s-a ocupat de organizarea administrativă a României. Astfel, edilul Clujului a relansat din nou în atenţia publică tema regionalizării, susţinând că actuala împărţire pe judeţe reprezintă o piedică în calea dezvoltării ţării. Profesorul de drept constituţional Boc a indicat chiar şi soluţia pentru ca regionalizarea să devină realitate cât mai curând posibil. Şi anume, fentarea Constituţiei.
Desfiinţarea judeţelor ţării prin crearea regiunilor nu este o idee nouă. „Părintele” regionalizării este chiar fostul preşedinte Traian Băsescu, care într-un discurs susţinut în anul 2011 în faţa Parlamentului, pe tema necesităţii modificării Constituţiei, s-a referit şi la reorganizarea teritorială a statului subliniind faptul că agenţiile guvernamentale şi consiliile judeţene sufocă administraţiile locale. Proiectul regionalizării iniţiat de guvernul PDL a fost însă abandonat destul de rapid atât la presiunile UDMR, cât şi în urma opoziţiei baronilor din interiorul PDL în faţa cărora Emil Boc nu a reuşit să se impună.
Regionalizarea devine din nou o temă importantă în anul 2013 când Uniunea Social Liberală (USL) avea majoritatea necesară în Parlament pentru schimbarea Constituţiei şi redesenarea administraţiei locale. Reorganizarea teritorială a ţării devine proiectul de suflet al lui Liviu Dragnea, pe atunci ministru al Administraţiei şi Dezvoltării Regionale, însă premierul Victor Ponta s-a dovedit a fi mai interesat de agapele de la vilele de protocol ale SRI, decât de impunerea proiectelor cu adevărat importante pentru ţară.
Emil Boc are, totuşi, dreptate când propune ca regionalizarea să se realizeze prin ocolirea Constituţiei, deci a voinţei populare. Pentru că organizarea administrativă a ţări, prin desfiinţarea judeţelor, este respinsă aproape în totalitate de către cetăţeni. Într-un studiu sociologic de tip calitativ, realizată la începutului anului 2020 la comanda unui partid politic, pe diverse tipuri de electorat, majoritatea respondenţilor sunt de acord cu reducerea aparatului administrativ de la nivel local, dar resping brutal ideea desfiinţării judeţelor.
Foarte probabil, Emil Boc va mai avea ceva de aşteptat până să-şi îndeplinească visul de a deveni un mic baron regional. Până atunci acesta îşi va continua operaţiunea de rebranduire a imaginii personale. În ciuda performanţelor administrative realizate la nivelul municipiului Cluj, nu trebuie uitat însă faptul că Boc este singurul premier care a fost demis de două ori prin intermediul unei moţiuni de cenzură. Ori că, atunci când preşedintele Traian Băsescu i-a cerut demisia din fruntea guvernului pentru a putea salva guvernarea PDL, acesta l-a refuzat pe şeful statului pentru că întreaga reţea clientelară transferată de la Cluj la Palatul Victoria şi-ar fi pierdut astfel privilegiile. Un gest de onoare care ar fi putut să imprime o altă traiectorie atât pentru ţară, cât şi pentru mandatul de preşedinte al lui Traian Băsescu.
