printreranduri.net: Am aflat deja cu toții ce se întâmplă, de vreo lună, în Shanghai, cel mai populat oraș al Chinei cu peste 25 de milioane de locuitori. Cam cât România și Bulgaria la un loc!
Locuitorii acestui oraș-metropolă au fost obligați de „autorități” să intre într-o izolare extinsă pe motiv de coronavirus. Cea mai mare parte a populației stă închisă în case, la propriu. Fără alimente, medicamente, decât cu țârâita. Și asta în ciuda faptului că numărul de cazuri simptomatice este relativ mic, de 2000-3000/ zi, în plus, fiind vorba de varianta Omicron, simptomele sunt ușoare. Guvernul comunist chinez a decretat totuși Shanghai-ul „zonă zero de COVID”. Asta înseamnă că menține restricțiile și izolarea până nu scapă de tot de virus. Ambițioasă încercare! Sau prostească?
Totul arată ca în ficțiunile distopice: polițiști în combinezoane albe care „prind” fugarii pe stradă, pacienți lungiți de-a valma pe panouri de lemn sau într-un fel de isolete din carton, arătând ca niște sicrie, oameni care răcnesc de foame, animalele de companie în saci de plastic chinuite până la moarte, copii îmbrăcați în combinezoane, mânați spre dube, comunități întregi mutate, uși sigilate/blindate ca să nu iasă nimeni, drone care propagă mesajul guvernului, etc.
Dar oare cât de mare este pericolul, dacă populația e supusă unui astfel de regim dur de izolare? Iată cifrele: în Shanghai, de la izbucnirea, în martie, a focarului de COVID, primele trei decese au fost înregistrate pe 17 aprilie. Este vorba de două femei în vârstă de 89, respectiv 91 de ani și de un bărbat de 91 de ani. Despre victime se zice că, deși aveau serioase comorbidități, ar fi murit de COVID. Parcă am mai auzit povestea asta și la noi…
Unii se întreabă oare de ce ar trebui să ne intereseze pe noi de aici din Europa ce se întâmplă acolo în depărtata China?
Dintr-un motiv extrem de simplu care se cheamă Wuhan. La sfârșit de 2019, marea majoritate a populației globului nici nu auzise de acest oraș. Între timp, am fost nevoiți să aflăm…
Sunt voici care se tem că „experimentul zonă zero” se va repeta și în Occident, că guvernele „democratice” vor fi tentate să repete această poveste monstruoasă, așa cum au mai preluat din China și alte măsuri comuniste la fel de „eficiente”, pe motiv că cele democratice nu au funcționat în fața virusului.
În ciuda modului nostru european de gândire (rațional și orientat spre individ) pe care îl clamăm cu atâta mândrie, în mod ciudat, la nivel acțiunilor concrete, „autoritățile” noastre au preluat mai degrabă modelul oriental/chinezesc pentru care nu individul, ci colectivitatea e cea care contează, pentru care drepturile și libertățile sunt un moft la dispoziția „autorităților”, pentru care „rațiunea de stat” e mai importantă decât rațiunea umană…
Repetarea scenariului orwellian din Shanghai și în Occident poate fi verosimilă, însă puțin probabilă. Deocamdată suntem preocupați de alte „șocuri” care ne țin mintea ocupată: războiul din Ucraina, creșterea inflației, problemele economice, etc. Șocul viitorului trece peste noi în valuri. Supraviețuiesc doar cei care știu să înoate. Este însă o salvare de moment, pentru că valurile vor tot veni, iar noi vom obosi. Problema nu este că vom muri. Moartea este o certitudine. Problema este că până atunci nu trăim destul… (printreranduri.net)
