Vedem în fiecare zi în media un festival de văicăreli de la o mulțime de oameni de afaceri din sectoare-cheie (toate sectoarele sunt cheie), care se plâng de pandemie, de război, de utilități, de scumpiri, de (lipsa de) forță de muncă și de câte și mai câte alte greutăți care, dacă ar fi fost înlăturate eficient, ar fi condus România nu la o creștere economică de 5%, cea mai mare din UE, ci de 10-15%. După ce își smulg părul din cap, oamenii de afaceri, conduși de lideri carismatici, se înghesuie la Guvern să primească ajutoare, compensări, plafonări, scutiri, subsidii și, da, vouchere. Unii mai descurcăreți își plantează în ministere secretari și subsecretari de stat care să scrie proiecte de lege pentru ajutoare, compensări, plafonări, scutiri, subsidii și da, vouchere, toate date preferențial, fără analiză de impact, fără să existe bani, fără efect sustenabil pe termen lung.
Să clarificăm niște lucruri care, de altfel, sunt observații de bun simț.
1. Nu e criză nicăieri. A fost în 2020, hai 2021, dar e gata. Recapitulăm trimestrul 1, 2023. Șosele pline, restaurante pline, hoteluri pline, pensiuni pline, pârtii pline, mall-uri pline, magazine de bricolaj pline, avioane pline. Cozi în hiper sau supermarket-uri și în magazine mari sau mici, în piață, la târgurile de 14 februarie, 1 martie, 8 martie, la tarabele cu mici, zacuscă și murături. La bancomate, desigur. Vânzări de zeci de milioane din mărțișoare și flori. Și, da! Vine aprilie, sărbători pascale în două tranșe, alte cozi și alte vânzări. După care încep concediile, cozi la agențiile de turism.
2. Ajutoarele, compensările, plafonările, scutirile, subsidiile și da, voucherele nu pică din cer. Asemenea pensiilor speciale, facilităților fiscale, amnistiilor fiscale etc. sunt plătite de contribuabilii onești, care nu au timp de văicăreli, bocete și plânsete. Și pentru că nu sunt bani pentru toate aceste „cadouri” vor apărea în cel mai scurt timp majorări de taxe, impozite, contribuții care, desigur, vor fi plătite de contribuabilii onești. Și da, să nu uităm: orice intervenție a statului în economia de piață poate conduce la distorsiuni în cascadă în viitorul apropiat.
3. Cererea enormă de “orice” care există în România duce implicit la o scădere a calității produselor și serviciilor, pe care o simțim toți, la toate produsele și serviciile pe care le cumpărăm. Și va fi și mai rău.
4. Cererea enormă de “orice” care există în România duce la speculă, cuvânt care poate afecta emoțional cititorii, se cuvine să-și facă curaj, să-l rostească mai des. Se feresc de el până și școlile anglo-saxone de business care experimentează formula soft de “greedflation” (tot cuvânt-valiză) în loc de “inflation”. Nu trebuie să fi angajat al Consiliului Concurentei să iți dai seama că majorările concertate de prețuri cu 50-60% sunt înțelegeri pentru a genera speculă.
5. De fapt, oamenii de afaceri nu sunt foarte îngrijorați. Raportul PwC România CEO Survey, lansat săptămâna trecută, arată că în 2021 și 2022 oamenii de afaceri au fost foarte optimiști și afacerile le-au mers excelent. În plus, analiza demonstrează că, în ciuda faptului că percepția asupra situației macroeconomice s-a înrăutățit, oamenii de afaceri rămân optimiști în ceea ce privește propriile businessuri.
Circula o anecdotă acum 10-15 ani despre fermierul elvețian care se plânge de trei ori pe an. Prima oară, în aprilie: a fost o iarnă grea, a nins foarte mult, nu s-au prins semințele, cer ajutoare de la Guvern și le primesc. A doua oară, în septembrie: a fost o vară fierbinte, s-au ars recoltele, cer ajutoare de la Guvern și le primesc. A treia oară, în februarie anul următor: se livrează cu mare întârziere limuzinele de lux de la fabricile germane. (Dragoș Damian, sursa)
