preluare de pe pagina bunoiu.ro


Flavius Bunoiu: In luna martie 2021, am cerut Muzeului Tarii Crisurilor din Oradea cateva informatii in baza legii 544/2001 privind liberul acces la informatii publice. Pentru aproape doua luni, Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea prin managerul de la acea vreme, Aurel Chiriac, a refuzat pur si simplu sa raspunda cererii depuse desi legea il obliga la aceasta. Luand act de refuzul tacit al institutiei, am introdus o cerere de chemare in judecata a Muzeului. 

Procesul, cu numarul 1982/111/2021, s-a incheiat in data de 14 martie 2022 prin decizia definitiva a Curtii de Apel, muzeul fiind astfel obligat sa imi comunice informatiile solicitate. Muzeul, in mod nejustificat, a mai taraganat insa timp de doua luni punerea in executare a deciziei definitive a instantei. In cele din urma, informatiile solicitate in urma cu peste 14 luni mi-au fost trimise.

La ce informatii a incercat Muzeul Tarii Crisurilor sa blocheze accesul?

In cererea respectiva solicitam comunicarea unor informatii privind situatia juridica si financiara a unui imobil administrat de Muzeul Tarii Crisurilor: sectia muzeala cunoscuta sub numele de Muzeul Memorial Iosif Vulcan din Oradea, situat in centrul orasului, pe strada Iosif Vulcan nr. 16.

Conform documentelor obtinute in urma procesului, spatiul de la demisolul Muzeului Iosif Vulcan din Oradea apartine Consiliului Judetean Bihor. Spatiul se afla in administrarea Muzeului Tarii Crisurilor care a cedat, din anul 2002, dreptul de folosinta firmei FAMA ED, detinuta de Vulcu Daniel, actualul manager al Teatrului Regina Maria din Oradea, cunoscut actor si consilier local PNL. Sediul firmei figura, la acea data, la domiciliul ziaristului Mircea Chirila, unul dintre proprietarii ziarului Bihoreanul. Vulcu Daniel si Mircea Chirila detineau, in aceeasi perioada, in acelasi apartament, o alta firma cu nume aproape identic – FAMA TRADE – pe care, ulterior, au instrainat-o. Colaborarea dintre cei doi s-a materializat insa ulterior si sub forma unei Asociatii Culturale cu numele DIVERTART.

Ce prevedea contractul incheiat cu firma lui Vulcu Daniel, FAMA ED?

Muzeul Tarii Crisurilor era condus la acea vreme de Aurel Chiriac, nasul lui Daniel Vulcu conform surselor. Intre Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea – administrator al spatiului de la demisolul Muzeului Iosif Vulcan – si firma lui Daniel Vulcu a fost incheiat pe data de 29.10.2002 (inregistrat sub numarul 1062) un contract de asociere in participatiune cu o durata de 20 de ani (pana in 29.10.2022). Contractul inca este valabil si poate fi prelungit cu acordul partilor. Contractul avea ca obiect (art 2.1) “crearea unui spatiu comercial-cultural in spatiul din subsolul existent al Muzeului memorial Iosif Vulcan dar si utilizarea in acelasi scop a curtii interioare” a Muzeului. Practic, spatiile de la demisolul muzeului memorial si din curtea interioara au fost transformate pentru a se vinde mancare si bautura (bar, cafenea, pizzerie, restaurant). In acelasi timp, aici urmau sa aiba loc “evenimente culturale” decise de “asociatiunea in participatiune”.

Asociatiunea era condusa si administrata de un Consiliu format din 3 membri in care Daniel Vulcu nominaliza 2 membri iar Muzeul Tarii Crisurilor nominaliza 1 membru. Decizia in legatura cu spatiul era transferata astfel firmei lui Daniel Vulcu, specificat ca fiind “asociat prim” in aceasta afacere, Muzeul devenind “asociat secund”. Tot in acest fel era prevazuta si impartirea beneficiilor produse de Asociatiune: asociatul prim (Daniel Vulcu) urmand sa primeasca 90% din beneficiile produse iar asociatul secund doar 10%, “proportional cu cota de participatiune a fiecaruia”. Muzeul urma totusi sa primeasca aproximativ 165 de dolari pe luna, indiferent de profiturile realizate.

Ce s-a intamplat in continuare?

In primul rand, dintr-o nota asociata contractului, se intelege ca firma lui Daniel Vulcu a inceput sa plateasca chiria modica de 165 de dolari/luna (500 de dolari pe trimestru) abia din data de 15.04.2004. Nu este clar ce s-a intamplat pana la acel moment. 

Ulterior, “asociatiunea in participatiune” a incheiat o serie de acte aditionale la contractul initial prin care au cesionat activitatea catre o serie de firme care plateau chirie de 800 Euro + TVA/luna catre firma lui Daniel Vulcu (asociat prim) si utilitatile spatiilor catre Muzeu (asociat secund). Practic, fara a face nimic, firma lui Daniel Vulcu incasa 952 Euro/luna si platea mai departe Muzeului 165 dolari/luna. 

Spatiile respective au fost cesionate rand pe rand – pe perioada pentru care am primit actele, posibil sa fi fost si altele – catre SC LUTRA IMPEX SRL, SC ART GEMINA SRL, SC ACIVAMAC SRL, SC RANGASTRO SRL. Actele aditionale erau incheiate pe perioade cuprinse intre 36-48 luni, cu posibilitate de renegociere, si cuprindeau chirii lunare cuprinse intre 700 – 800 Euro + TVA/luna. 

O analiza a acestor firme ridica numeroase semne de intrebare: unele nici nu existau in momentul semnarii contractelor de cesionare, altele erau infiintate cu cateva zile inainte de semnarea contractelor, asociati identici dar nementionati in contracte, activitate scurta urmata de datorii si depunere bilanturi cu “zero”, unele fiind apoi radiate.

In perioadele “moarte” dintre firme care sa sub-inchirieze spatiul, chiria – si asa modica – era suspendata de la plata prin diferite cereri de suspendare depuse de Daniel Vulcu si firma sa – FAMA ED – sau chiar de catre cesionari sub motivatia lucrarilor care urmau sa fie efectuate in spatiile respective. Cererile cuprindeau mentiunea datei de la care se cerea suspendarea dar nu si data pana la care urma sa fie activa suspendarea ci doar precizarea “pana la data receptiei lucrarilor”, cand o fi fost aceea. Lucrarile numeroase de reabilitare invocate erau executate de aceeasi firma – SC ALTERNATIV ENERGY SOLUTION SRL iar asociatul secund (Muzeul) era cel care le solicita si le platea desi, conform contractului, firma FAMA ED (asociatul prim) se angajase la acestea (art 4.1 punctul “a”).

Astfel, din listele de plati cu chiria trimestriala primite, lipsesc platile pentru anii 2002-2004 (se mentioneaza ca nu s-a perceput chirie), lipsesc platile pentru anii 2004-2008 (pentru ca nu am solicitat aceasta situatie, nestiind de ea), nu s-au efectuat plati pentru trimestrele 1 si 2 din 2009, pentru trimestrul 2 din 2012, trimestrul 2 si 4 din 2013, trimestrul 1 din 2014. De altfel, din trimestrul 2 al anului 2014, firma FAMA ED nu a mai platit nicio chirie si nicio factura pentru utilizarea spatiului de la Muzeul Iosif Vulcan. 

Teoretic, in urma a 20 de ani de chirie, in urma unui contract cu chirie modica, Muzeul Iosif Vulcan ar fi trebuit sa incaseze aproape 40 000 de dolari. In realitate, asa cum arata lista platilor pana acum, Muzeul Iosif Vulcan a incasat doar 33 000. De lei.

“Bomboana de pe coliva” Muzeului Iosif Vulcan este insa urmatoarea: ca si cand nu ar fi fost suficienti banii incasati din chirie, Daniel Vulcu s-a asigurat ca, atat el cat si familia lui, poate manca si bea fara adaos comercial, cu plata la 30 de zile, de la firmele carora le sub-inchiria practic spatiul Muzeului Iosif Vulcan. Prevederea este trecuta in toate contractele cu acestia:

Timp de 20 de ani (intre 2002-2022), spatiul de la demisolul Muzeului Iosiv Vulcan si curtea interioara a acestui muzeu memorial, (spatii apartinand Consiliului Judetean Bihor, deci cetatenilor, spatii aflate intr-o pozitie privilegiata, in plin centrul orasului) au ajuns in mana actualului manager al Teatrului Regina Maria printr-un contract a carui utilitate si beneficiu pentru cetatenii acestui oras sunt mai mult decat discutabile. In tot acest timp, cetatenii orasului s-au ales cu praful de pe toba: nici nu au putut profita din punct de vedere cultural de aceste bunuri publice dar, mai mult, administratorul acestui bun si reprezentantul acestor cetateni (Muzeul Tarii Crisurilor) a transformat in pizzerie si bar un bun cultural, a cheltuit bani publici in repetate randuri ca sa renoveze si sa amenajeze spatiul respectiv si, in contrapartida, a incasat niste sume infime drept chirie. 

Intre timp, Daniel Vulcu a fost principalul beneficiar al acestor bunuri publice: a incasat chirii de mii de euro, a incasat banii de pe spectacolele jucate aici de actorii Teatrului Regina Maria si a baut si a mancat – cu familia – “la pret de producator”, cu plata la 30 de zile.

Daca va preocupa de ce arta si cultura din Oradea arata in felul acesta acum, poate ar fi cazul sa va intrebati si daca nu e timpul ca aceste banchete, organizate pe banii nostri, sa se incheie. (sursa)


Pentru documentarea acestui material, jurnalistului Flavius Bunoiu i-au fost necesare 14 luni. Timp, munca si un proces in baza legii 544/2001, legea accesului la informatii publice. Daca vrei sa sprijini acest efort si jurnalismul independent, poti deveni sustinator pe Patreon.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.