Jurnaliștii de la Politico au realizat un sumar al modului în care Uniunea Europeană răspunde crizei internaționale provocată de epidemia de coronavirus. Cu mii de persoane infectate și aproape două sute de morți declarați oficial, era de așteptat ca Uniunea să răspundă pe măsură. Iar acest lucru se întâmplă!
De când a fost detectat în Whuan (China) în Decembrie, virusul a ajuns în peste 12 țări și a infectat mii de persoane, inclusiv în Europa! Simptomele, așa cum se știe deja, sunt similare celor unei răceli obișnuite, cu stare de oboseală, febră, tuse și dificulăți respiratorii, ceea ce îl poate face ușor de confundat și poate spori sentimentul de panică și aglomerarea serviciilor medicale. El se transmite inclusiv prin strănut! Conform Organizației Mondiale a Sănătății, se crede că perioada de incubare este între două și zece zile.
Până în 29 Ianuarie, în Europa nu se înregistraseră oficial morți cauzate de coronavirus. Totuși, pacienți confirmați ca fiind infectați se află în prezent sub tratament în Finlanda, Franța și Germania. În același timp, peste 130 de cazuri considerate suspecte în Marea Britanie au fost infirmate. Marile companii aviatice și-au suspendat de asemenea zborurile către China, ca măsură cu caracter temporar.
Pe măsură ce numărul cazurilor confirmate a crescut, țările europene au început să ia măsuri de repatriere a cetățenilor aflați în China indiferent dacă prezintă sau nu simptome, și introducerea lor în carantină pentru o perioadă de două săptămâni. Uniunea Europeană va finanța parțial costurile de repatriere a peste 600 de cetățeni UE provenind din Austria, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Finlanda, Franța, Italia, Letonia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Spania și Marea Britanie.
În același timp, s-au intensificat eforturile petru dezvoltarea unui vaccin cât mai eficace și cât mai curând. În prezent, Europa beneficiază și de experiența altor situații similare, precum epidemia cauzată de virusul SARS în 2002 – provenit tot din China (!), care a ucis peste 700 de oameni! Nu în ultimul rând, față de 2002, răspunsul autorităților chineze a fost de această dată, comparativ, mult mai transparent pe plan internațional, China distribuind către partenerii externi o bună parte din informațiile deținute.
