♦ Staţiunea Livigno din Italia are 115 kilometri de pârtii de schi, iar altitudinea acestora se situează între 1.816 metri şi 3.000 de metri ♦ România nu doar că nu are astfel de pârtii, dar nici munţi cu o altitudine de 3.000 de metri ♦ Cel mai înalt vârf muntos din România este Moldoveanu, care are 2.544 de metri.
Miruna Diaconu: A început sezonul de schi în acest an, chiar mai devreme faţă de anii anteriori, astfel că ar putea fi cel mai bun sezon din ultimii ani în contextul în care primele straturi de zăpadă s-au depus însă de la finalul lunii noiembrie în staţiunile de schi din ţară. Odată cu prima ninsoare, pasionaţii sporturilor de iarnă nici nu au mai stat pe gânduri şi au umplut pârtiile.
Mai mult, în perioadele sărbătorilor, cozile la telescaunele şi telegondolele din staţiunile de schi erau aproape interminabile, însă asta nu i-a descurajat pe schiori şi snowboarderi.
România nu este un reper la nivel european în ceea ce priveşte turismul de iarnă, mai exact pentru infrastructură de schi. Domeniul schiabil local nu se înscrie în cele mai mari sau cunoscute la nivel european, fiind frecventate, în special, de către turiştii români.
Pârtiile de schi locale au o lungime totală de puţin peste 200 de kilometri, comparabil cu o singură staţiune de schi din Munţii Alpi. Cea mai mare staţiune de schi din ţară este Sinaia, care are 24 de pârtii de schi cu o lungime totală de 26 de kilometri. România însă nu are munţii atât de înalţi precum Italia, Austria sau Elveţia, acolo unde pârtiile încep de la o altitudine de peste 1.000-1.500 de metri. Spre exemplu, staţiunea Livigno din Italia are 115 kilometri de pârtii de schi, iar altitudinea acestora se situează între 1.816 metri şi 3.000 de metri. România nu doar că nu are astfel de pârtii, dar nici munţi cu o altitudine de 3.000 de metri. Cel mai înalt vârf muntos din România este Moldoveanu, care are 2.544 de metri. Mai mult, avantajul staţiunilor de schi din afară este că fiind la o altitudine mai înaltă, şansele să apară ninsorile sau să fie vreme potrivită pentru schiat sunt mai mari.
Totuşi, există posibilitatea ca România să îşi crească domeniul schiabil, dar pentru a avea mai multe pârtii de schi, implicit şi numărul de kilometri de pârtii, e nevoie de zeci de milioane de euro în staţiunile unde deja există câteva pârtii de schi. Pentru a crea de la zero un domeniu schiabil, investiţia ar creşte considerabil, iar pentru un business care se susţine câteva luni din an, o astfel de investiţie e greu de suportat. Mai mult, schimbările climatice ar reprezenta un impediment important de luat în calcul pentru o astfel de investiţie.
Natura nu a fost atât de darnică precum în Italia, Elveţia, Austria sau Franţa, însă a oferit suficient astfel încât pasionaţii sporturilor de iarnă să se bucure de o pârtie la cel mult câteva sute de kilometri de casă, ceea ce face ca la fiecare ninsoare, pârtiile să fie pline.
Cele mai aglomerate pârtii de schi sunt cele de pe Valea Prahovei şi Poiana Braşov, fiind în proximitatea Bucureştiului.
Sezonul din acest an ar putea fi cel mai bun din ultimii ani, iar operatorii speră să înregistreze numere record la final de sezon în contextul în care primele ninsori au apărut încă de la finalul lunii noiembrie.
Sinaia, care are cel mai mare domeniu schiabil din ţară, a dat startul la sezonul de schi încă de pe 28 noiembrie, cel mai devreme din ultimii zece ani. De zăpadă s-au bucurat mai devreme şi alte staţiuni din ţară, care au fost şi ele pline în perioada sărbătorilor de iarnă.
Straja, staţiunea montană din judeţul Hunedoara, era cândva plină doar de localnicii din zonă, însă astăzi a devenit un punct de atracţie chiar şi pentru românii veniţi din zone mai îndepărtate.
Aglomerat a fost chiar şi la Bâlea Lac, unde, în perioada iernii, se ajunge doar cu telecabina, unul dintre cele mai importante obiective turistice fiind hotelul de gheaţă.
„Am decis să petrecem sărbătorile într-o zonă turistică de pe lângă Sibiu. După Revelion am crezut că au mai plecat turiştii din zonă şi ne-am hotărât să urcăm cu telecabina până la Bâlea Lac. Acolo sunt şi pârtii, era şi hotelul de gheaţă, am crezut că ne găsim de lucru o zi întreagă. Ne-am dus acolo în jur de ora 12.30 şi era deja coadă la telecabină. Am stat trei ore la coadă, dintre care o oră a fost pauza de masă a angajaţilor de acolo, oră în care oamenii au stat la coadă pe scări, în frig”, povesteşte Ramona despre experienţa ei din acest an.
Staţiunile de schi devin mai aglomerate de la an la an şi pentru că numărul pasionaţilor de sporturi de iarnă este în creştere, atât adepţi ai schiurilor, cât şi ai snowboard-ului. Mai mult, numărul copiilor care se apucă de astfel de sporturi este în creştere în ultimii ani. (ZF.ro)
