♦ Preţul de referinţă al gazului românesc este cuplat din 2018 cu cel al gazului de la Bursa de la Viena (Central European Gas Hub), aceasta fiind preţul la care sunt calculate redevenţele pe care producătorii le plătesc la bugetul de stat ♦ La momentul respectiv, măsura a fost luata în baza unui raport al Curţii de Conturi care spunea că statul a pierdut miliarde din redevenţe din simplul motiv că acestea erau calculate la un preţ îngheţat de 10 ani de zile ♦ Tot atunci, producătorii au ripostat spunând că de fapt plăteau redevenţele la preţul din tranzacţiile lor ♦ În 2025, nimic nu s-a schimbat, Viena este referinţa pentru gazul românesc, dar în timp ce din 2027 producţia de gaze a României se va dubla odată cu lansarea la apă a Neptun Deep, Austria tot lipsită de resurse va fi. Merită menţinută această referinţă la gazul românesc?

Roxana Petrescu: Preţul gazului din România se „joacă“ la Bursa de gaze de la Viena din 2018, atunci când prin ordin al Agenţiei Naţio­nale pentru Resuse Minerale (ANRM) referinţa de preţ pentru calculul redevenţelor plătite de producătorii locali a fost cuplată cu media de la CEGH (Central European Gas Hub).

Acest lucru a fost jus­tificat prin nevoia de a creşte încasările la bugetul de stat în contextul în care un ra­port al Curţii de Conturi arăta că statul ar fi pierdut 7 miliarde de lei în perioada 2008-2015 prin faptul că redevenţele erau calcu­late la un preţ de referinţă blocat de 10 ani de zile. Desigur, producătorii au reacţionat la acel moment şi au spus că redevenţele erau plătite la preţul tranzacţiilor, dar ordinul a rămas în vigoare până azi.

„Trebuie să renunţăm la această refe­rinţă pentru că nu reflectă deloc condiţiile noastre de piaţă“, spune un specialist din do­meniul gazului natural. „Da, poate la acel moment, noi nu aveam o piaţă dez­voltată, dar aici este gazul, piaţa există, iar preţul trebuie să pornească de la realităţile noastre interne.“

De exemplu, potrivit Eurostat, dacă până în 2018, România vindea gazul pentru industrie la preţuri mai mici decât cele prac­ticate de Austria, lipsită de resurse, după acest an au fost situaţii în care companiile de aici au avut facturi mai mari decât cele din Austria.

Astfel de exemple sunt anii 2019, 2020, dar şi 2022, anul de criză pentru piaţa gazului pe fondul războiului din Ucraina, când industria românească a plătit mai mult pentru gazul românesc, faţă de cea din Viena care nu produce gaz.

citiți mai mult pe ZF.ro

Articolul precedentRomânia, pe locul 3 în lume la creșterea cheltuielilor pe mesele în oraș în 2024
Articolul următorOPINII. Nu are rost să ne mințim! Ori PSD, ori USR la guvernare