Florin Cîțu este fericit. De când a fost ales președinte al PNL, lumea nu mai are limite pentru el. Dacă a ajuns el, semirepetentul vâlcean, președinte al celui mai vechi partid din România în 2021, atunci de ce în următorii ani n-ar putea ajunge președinte de țară, președintele lumii, Superman și, în cele din urmă, președintele sau chiar împăratul întregii galaxii? Realmente totul este posibil. Mai e un hop, e drept: să supraviețuiască iernii ăsteia, în care o mare parte dintre români nu vor mai reuși să-și plătească întreținerea, din cauza exploziei prețurilor la energie și combustibili – scrie Patrick Andre de Hillerin.
România, intrată năvalnic
în valul 4 al pandemiei de coronavirus, se afundă pe zi ce trece într-o criză economică în A. Da, în A, căci dacă pseudo-creșterea economică a lui Cîțu, una falsă, bazată pe creșterea artificială a prețurilor la energie, este în V, criza care-i va lovi din ce în ce mai tare pe români nu poate fi reprezentată decât printr-o scădere în A a nivelului de trai.
În primul rând, până la sfârșitul lui 2020 numărul real al șomerilor a crescut cu 27% față de numărul șomerilor înregistrați la finalul lui 2019. Institutul Național de Statistică spune că n-ar fi chiar așa, că numărul șomerilor ar fi crescut între decembrie 2019 și decembrie 2020 doar cu vreo 14%, dar același institut este cel care ne dă și niște date mai apropiate de realitate.
Din martie 2020 și până prin iunie, când s-a mai dezmorțit țara, puțintel, se înregistrau lunar sute de mii de contracte de muncă suspendate și, de asemeni, sute de mii de contracte de muncă încetate definitiv. Și totuși, în mod paradoxal, numărul șomerilor a avut o evoluție surprinzătoare. Între martie 2020 și mai, inclusiv, numărul șomerilor a fost mai mic decât în februarie cu 6-7 mii de oameni, în funcție de lună. Apoi, brusc, în iunie, când s-a redeschis HoReCa, numărul șomerilor a început să crească. Și a crescut până la 296.076 în decembrie, cu 40.000 mai mult decât în februarie. Ciudat este că, în același timp, premierul Orban și doamna de la Muncă, Violeta Alexandru, ne spuneau că n-a crescut nici un șomaj, că a crescut doar numărul contractelor de muncă. Și totuși, conform INS, în varianta coafată, șomerii erau cu 40.000 mai mulți în decembrie 2020 decât în februarie același an.
Varianta necoafată,
pe care INS o pierde prin alte tabele, arată că, de fapt, numărul șomerilor crescuse mult mai mult la sfârșitul lui 2020 față de sfârșitul lui 2019. Diferența raportată de INS între numărul salariaților la finalul lui 2019 și numărul salariaților la finalul lui 2020 este de 70.000 de oameni. Cu atât a scăzut, mai exact, numărul salariaților până la finalul lui 2020.
Da, veți spune, dar 36.000 este numărul celor decedați până acum din cauza COVID-ului, deci se apropie de diferența asta irelevantă de 40.000 de salariați lipsă.
Da și nu. Căci da, sunt peste 36.000 de cazuri de decese cauzate de COVID, dar la sfârșitul lui decembrie 2020 numărul persoanelor decedate din cauza COVID-19 era de 17.774. În plus, vârsta medie a decedaților de COVID-19 este de peste 65 de ani, vârsta pensionării. Așa că, mai rotunjind, mai îndulcind, cum fac și statisticienii, să spunem că vreo 3-4.000 de salariați or fi dispărut din cauza pandemiei. Dar restul până la 40.000?
Oricât ar încerca Guvernul
(fie Orban, fie, mai nou, Cîțu) să ascundă datele, acestea sunt acolo, în lumea reală, singurul loc în care contează cu adevărat. Pe hârtie o fi frumos, o da bine în ochii fanaticilor îndrăgostiți iremediabil de guvernanți, oricare ar fi aceștia. Pentru fanatici e bine, totul este roz, orice negare a triumfalismului guvernamental este blasfemie.
Pentru restul lumii, însă, este mult mai nasol.
Cu doar 258.774 de șomeri înregistrați oficial (atât indemnizați, cât și neindemnizați) la finalul lui iulie, România pare raiul pe pământ. În realitate, sunt undeva între 500.000 și 700.000 de oameni care trăiesc în România, fac parte din populația activă și nu au nici loc de muncă și nici un venit obținut legal, cu plata impozitelor și a taxelor. Unii dintre ei au revenit în România de prin țările Europei, în urmă cu mai bine de un an și jumătate, și sunt prinși între două sisteme cărora nu le-au plătit taxe, deci nici măcar nu pot pretinde ajutor de șomaj. Fie că lucrează la negru, fie că n-au chiar nici un venit. Pe oamenii ăștia îi va lovi grav întreținerea de peste iarnă, indiferent că stau la bloc sau la casă. Nefiind luați în evidență pe undeva, e foarte posibil ca nici ajutoare de încălzire să nu primească vreodată, fiind consumatori inexistenți, deci nici măcar vulnerabili.
Dar consumatorul vulnerabil e greu de definit
și va fi și mai greu de salvat din iarnă. Căci există oameni care muncesc, oameni care nu-s plătiți cu salariul minim pe economie și cărora tot nu le vor ajunge banii să-și plătească facturile peste iarnă.
Salariul mediu (mediu, da? mediu, nu minim!) în industria textilă este de aproximativ 2.200 de lei. O întreținere de 8-900 de lei în lunile de iarnă, cu tot cu factura pentru curentul electric, și o chirie de cam tot atât și mai rămân 4-600 sute de lei pentru traiul de zi de zi, timp de o lună. Middle-class-ul din industria textilă iubește viața pe muchie de cuțit, cu siguranță.
Și nu este acesta cel mai mic salariu mediu net din România.
Cel mai mic salariu mediu net din țară îl întâlnim în industria hotelurilor și restaurantelor, nivelul acestuia ajungând la doar 1.914 lei. Cică nici nu prea se găsesc oameni dispuși să lucreze în HoReCa, după cum se plâng marii patroni din domeniu. Păi cum, nu dau năvală doritorii? Nu vin, oare, și cu bani de acasă ca să lucreze pentru un salariu mediu pe branșă care se apropie de valoarea salariului minim pe economie? Da, bine, știm, sunt bacșișurile. Or fi. Dar bacșișurile nu contribuie nici la pensie, nici la ajutorul de șomaj și, în general, nu contribuie decât la bunăstarea patronului, pe care-l scutesc să-și plătească oamenii la un nivel măcar decent.
Vine o iarnă grea
cel puțin din punctul de vedere al cheltuielilor și puțini sunt românii care câștigă peste 3.000 de lei lunar. 3.000 de lei, nu de euro, cum visează Florin Cîțu când se umple de praf.
Sunt din ce în ce mai mulți șomeri și vor fi, în curând, și mai mulți, eliberați de sarcini de către firmele care nu-și vor putea permite costurile verzi ale energiei. Cu o piață a muncii în prăbușire liberă și cu o economie gâfâindă, trebuie să fii îndopat cu halucinogene ca să crezi că prin aprilie anul viitor lumea îți va face statuie.
Dar să stăm liniștiți, căci economia crește în V. V de la victimă sigură.
Patrick Andre de Hillerin / catavencii.ro
