Radu Turcescu: Este foarte posibil ca următoarele cuvinte să doară. Tot ce sper este ca această mică scrisoare să reprezinte o ușoară trezire la realitate. Chiar dacă uneori, ne este greu să ne recunoaștem noi înșine defectele.
Aș dori să vă întreb un lucru: Liderii influențează masele sau masele își aleg liderii?
Pentru a răspunde parțial la această întrebare, vă propun o poveste cât se poate de reală. O experiență trăită de mine într-o călduroasă zi de sâmbătă.
Circulând pe Valea Prahovei (mult spus circulând, pentru că mai mult stăteam în trafic) și șocat de anumite comportamente ale șoferilor din stânga și dreapta mea, am scris pe Facebook următoarea postare:
„Jmecheria” care ne caracterizează.
Sunt pe Valea Prahovei acum, îndreptându-mă spre Brașov. Aglomerat. Bară la bară pe două șiruri. Mai ascult muzică, mă mai uit la un film pe telefon, aștept să treacă timpul. Oricum nu ne mișcăm. Dar mai fac un lucru: mă mai uit, din când în când, la mașinile din stânga mea.
Și văd una mare, de ocupa jumătate de drum. Un GL ceva. În mașină, un domn și o doamnă. Pretențioși. Mașina mă depășește lent, iar în dreptul meu apare o altă mașină. Îmi atrage atenția că aveau aceleași numere. Semne de începător pe a doua mașină. Mă uit în interior, un domnișor și o domnișoară. El conducea. Probabil fiul domnului din față. Mă întorc la filmul meu.
La un moment dat, văd GL-ul cum depășește coloana de mașini prin dreapta, prin câmp, pe marginea drumului, pe unde nu ai de ce circula. Ridică tot praful și, bineînțeles, fiul îl urmează. Că de, așa se face educația sănătoasă. Prin exemple și „modele de succes”. În următoarele minute o serie de alte câteva mașini au procedat la fel, neînțelegând practic cele mai elementare reguli ale bunului simț. Sau ale șoferiei. Dar mai rău, tratându-i pe cei care stăteau civilizați la rând cu o evidentă lipsă de respect: eu sunt “jmecher”.
Problema României nu sunt politicienii sau liderii care ar seta direcția. Ei vin din aceeași societate… Problema stă în educație. Sau în lipsa ei. Ați văzut mai sus. Tăticul jmecher l-a învățat pe fiul, de asemenea jmecher, cum să-și bată joc de bun simț.
Nu, nu politicienii sunt vinovați. Nici liderii. Noi suntem. Dar prea puțini ne asumăm acest lucru. Și de ce am face-o, când e mai simplu să dăm vina pe oricine altcineva?”
Și totuși cine este vinovat pentru calitatea politicienilor români?
Cam de când românii au mai priceput care este treaba cu democrația, am sesizat că ni se vinde o teză total falsă: societatea din România este perfect adaptată vremurilor, perfect pregătită, voi risca să spun perfect educată, dar că ar fi condusă prost de niște politicieni ce ar fi parașutați de undeva de pe Marte, incompetenți și corupți.
Sau simplu spus, noi cetățenii nu avem nicio vină pentru „calitatea” politicului, iar țara noastră ar fi mult mult mai avansată dacă am avea politicienii pe care îi merităm.
Cum spuneam mai sus, consider că această teză este falsă și voi explica și de ce.
Da, politicienii sunt răi
Se spune că orice grup are liderii pe care îi merită. Altfel spus, cei care se evidențiază drept lideri – într-un proces mai mult sau mai puțin formal – vor avea cam aceleași caracteristici precum marea majoritate a oamenilor ce fac parte din grupul respectiv.
Politicienii nu reprezintă o diferență aici: ei vin din aceeași societate, sunt educați în aceeași societate și, atenție, votați de aceeași societate. Adică de noi.
Altfel spus, ei nu pot fi mult mai buni decât media. Și chiar dacă ar apărea politicieni mai harnici, mai corecți sau mai cinstiți, nu sunt convins că ar fi votați. Iar dacă totuși ar fi votați, șansele de a obține performanțe sunt mai degrabă mici.
Și ajungem acum la societate. Adică la noi
Exemplul de mai sus nu este singular și nici ceva nou sub soarele României. Ce-i drept, avem o plăcere extraordinară de a nu respecta regulile, de a fenta sistemul. Da, știți deja și voi asta.
Unii dintre voi veți spune că lucrurile ar fi stat diferit dacă exista acolo o autostradă. Fals. Ideea de încălcare a legii se aplică și pe un DN și pe o A. De câte ori am văzut mașini oprite fără motiv pe banda de urgență pe autostradă?
Povestea de mai sus evidențiază perfect tendința noastră de ”jmekereală”. Doare? Da, dar adevărul în general doare.
Din păcate, sunt convins că fiecare dintre noi am întâlnit cel puțin o dată o astfel de persoană, mândră că fentează sistemul.
Și atunci vin și vă întreb:
Câți oameni normali cunoașteți care și-au cumpărat doctoratul? Eu cunosc.
Câți oameni normali cunoașteți și-au folosit poziția pentru a-și angaja copilul în nu știu ce instituție? Eu cunosc.
Câți oameni normali cunoașteți care au furat de la locul de muncă, mai ales când compania respectivă era deținută de către stat? Eu cunosc.
Mulți. Înspăimântător de mulți.
Asta ca să nu întreb din perspectiva „Voi de câte ori ați fentat sistemul?” Ați avea curajul să recunoașteți?
Și totuși oul sau găina?
Masele își aleg liderii sau liderii influentează masele?
Evident, ambele. Problema mea stă în tendința noastră de a crede că alții sunt vinovați. Mă deranjează lipsa de asumare. Mă deranjează ideea de a aștepta de la alții să facă ceva, să schimbe, să se implice. E mai simplu să criticăm de pe margine, știu. Dar așa nu avansăm.
În același timp, sunt sigur că putem mai mult de atât. Sunt sigur că putem să ieșim din această bulă „parșivă”, în căutarea adevărului.
„Radu, dar nu sunt legi sau nu se aplică.” Evident că așa este. Dar hai să vedem de ce.
În primul rând, cei care fac sau aplică legile, includem aici liderii politici, cum am explicat mai sus, vin din aceeași societate. Ei nu pot fi mai buni sau mai corecți.
Apoi, la cât de creativi suntem, întotdeauna găsim „soluții” prin care să fentăm sistemul. Suntem buni la acest lucru, ne place. Apelăm la tot felul de ajutoare, pentru ca apoi să ne lăudăm prietenilor cu ce „chestie jmekeră” am făcut noi.
Când analizăm mediul socio-politic, nu putem să ignorăm aceste aspecte. Indiferent cât de mult ne dorim acest lucru sau cât de mult doare adevărul.
În loc de concluzie
Țara aceasta va ajunge, cum ne place să spunem, „o țară ca afară” când noi, oamenii normali, vom învăța asumarea. Când vom înțelege că suntem responsabili pentru propriile succese și eșecuri, că avem un rol extrem de important în tot acest mecanism social pe care îl trăim.
Vom avansa când nu vom mai aștepta de la X sau de la Y, când vom învăța respectarea regulilor și când ne vom stabili serioase seturi de valori.
Noi pentru noi. Educația nu o face doar liderul politic, deși are puterea de a influența masele. Dar când masele nu vor să fie influențate, ce facem?
Trebuie să înțelegem că vom avea modele când masele și educația vor produce alte modele. (republica.ro)
