Poți fi deștept și imbecil, genial și imbecil, șmecher și imbecil, parșiv și imbecil, deprimat și imbecil, invidios și imbecil, naiv și imbecil… După definiția lui Carlo M. Cipolla, imbecil e omul care face rău altora fără să aibă nimic de câștigat.
„Este evident că, la ora actuală, omenirea se află într-un stadiu deplorabil”, scria autorul în 1976, în Introducerea acestei cărți publicate atunci pentru prima oară, într-o ediție limitată. Azi, după 46 de ani, lumea pare să se afle în aceeași stare. Care să fie secretul acestei „stabilități” excepționale?
Cipolla crede că lumea s-a aflat dintotdeauna într-o stare jalnică din pricina grupului neorganizat de indivizi, fără conducător și fără reguli, constituit în forța întunecată a imbecilității umane. Istoric al economiei, el își propune să studieze felul de a fi, caracteristicile și purtările acestor oameni.
Dintr-o atentă observare a realității, decurg câteva legi: numărul indivizilor imbecili în viață este mereu și în mod inevitabil subestimat de toată lumea; imbecilitatea nu depinde de gradul de inteligență, de condiții sociale sau geografice; omul imbecil e mai periculos decât răufăcătorul…
O analiză necruțătoare a lumii, făcută în termeni împrumutați din economie? O satiră cu bătaie lungă? Un tratat de matematică bio-antropologică? Toate la un loc și mai mult de atât.
Neluată în seamă la apariție, cartea lui Cipolla a devenit, cu trecerea timpului, un mare bestseller, o carte esențială pentru resemnata înțelegere a lumii în care trăim. (Prefață de Radu Paraschivescu, traducere de Miruna Fulgeanu. Reeditare.) (sursa)
