Tot mai multe autorități publice locale practică supravegherea video a spațiilor publice, fără să țină cont de impactul real asupra comunităților și cu prea puțină grijă față de regulile europene privind datele personale și viața privată, arată datele și concluziile experților din proiectul „Supravegherea spațiului public”. E cea mai ieftină și simplă metodă de a induce un sentiment de siguranță cetățenilor sătui de nereguli și stricăciuni: iată, primăria se preocupă. Cu ce preț și cu ce beneficii, totuși?
Care este problema de principiu cu autoritățile care veghează să fie cetățenii în siguranță? O rezumă Bogdan Manolea, consultant juridic specializat în dreptul tehnologiei informațiilor și director al Asociației pentru Tehnologie și Internet (ApTI), una dintre organizațiile implicate în proiectul „Supravegherea spațiului public”.
„Instalarea camerelor în spații publice ar trebui să fie excepția, nu regula. Noi transformăm o excepție într-o regulă, pentru că ni se pare – deși nu este demonstrat – că ne aduce mai multă securitate. Spațiul public este al tuturor și trebuie să fie liber, nu al autorității care stă cu ochii pe tine. Dacă e așa, înseamnă că singurul loc privat din viața asta este între cei patru pereți ai casei tale. Adică, te duci în închisoarea ta”.
Probleme sunt însă mai multe, și nu doar de principiu. Ci și legale, după cum arată pe larg Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, care a explicat într-un mic expozeu juridic, dedicat autorităților locale care împânzesc orașele de camere video, că ar trebui să facă în prealabil analize de impact și să respecte principiile GDPR, care spun că datele personale ale cetățenilor trebuie procesate adecvat și proporțional cu scopul lor, nu în masă.
O centralizare exhaustivă a camerelor de supraveghere a spațiului public, instalate de primării în localitățile pe care le gestionează, e aproape imposibil de realizat. Nu doar că primăriile nu sunt tocmai dornice să împărtășească public aceste informații, deși sunt obligate de lege. Dar numărul camerelor crește constant, iar diverse autorități publice locale au în subordine propriile sisteme CCTV de supraveghere a spațiului public. Câteva organizații au făcut însă acest exercițiu, strângând date valabile până în lunile martie-aprilie 2022, de la toate primăriile reședință de județ din România, inclusiv București. Cinci primării-reședință de județ nu au răspuns solicitării.
Locurile unu și doi la numărul de camere de supraveghere sunt ocupate de două sectoare din București (1 și 2). Top 10 era completat de Cluj (854 camere), Sectorul 3 (712 camere), Oradea (560 camere), Primăria Capitalei (504 camere), Sectorul 5 (420 camere), Slobozia (391 camere), Timișoara (378 camere) și Sectorul 6 (325 camere), conform datelor valabile în perioada martie-aprilie 2022 și obținute în cadrul proiectului, prin solicitări de informații publice. (panorama.ro)
