A. Se spune despre mulți români, la ora asta, că nu așteaptă nimic mai mult pe lume – nici pensia, nici dividendele, nici trenul, nici avionul și nici măcar un contract cu un partener din Panama, decât cum așteaptă să poată vota iarăși pentru Parlament și să corecteze greșeala din 2016, când… știm cu toții, românii au votat, în majoritate, pentru acel partid!… PSD se cheamă încă acel partid și a câștigat atunci cu 45% dintre voturi, la o prezență de aproximativ 40%, mai mică decât în 2012, dar mai mare decât în 2008.
Iar pentru asta, toamna lui 2020 nu e destul de aproape! E nevoie de sfârșitul primăverii acestui an, precis, fix, pentru că altfel ni se oprește inima în loc de necaz. Câteva săptămâni în plus – adică alegeri la termen și revenim iar, chiar dacă nu mai e de ceva vreme la putere, pe vremea lui Vodă Dăncilă care, dacă nu pleca ATUNCI, închideam becurile și plecam noi… Deci e musai acum! Și e musai pentru că e musai. Un argument care, să recunoaștem, își este, sieși, autosuficient.
B. Se mai spune de asemenea, că mulți, foarte mulți români, nu așteaptă nimic mai mult pe lume decât un guvern care să se ocupe și de țărișoară, adică de România, și de noi toți, cei mulți, cei proști, cei deștepți, cei săraci, cei bogați, cei angajați, cei angajatori, cei bolnavi sau cei sănătoși, și NU de partidele proprii sau de sponsorii care i-au adus la putere și cărora trebuie să le dea ordonanțe noaptea și acces la bani publici drept mulțumire.
Acești, mulți, români, se uită la circul creat de președintele Iohannis și PNL și nu înțeleg. Ei chiar sperau, și sunt mulți, că după tot valul de zoaie (cuvânt prezidențial) aruncat peste PSD în ultimii ani, PNL chiar va încerca să facă lucruri, să guverneze, să ne ducă în Europa Europei, să profite de MAJORITATEA pe care o avea în Parlament când a dat jos anul trecut guvernul cel rău, să o dezvolte și să lucreze. Chiar au sperat și chiar am sperat că vor vrea să se prefacă măcar că nu sunt așa cum i-au descris pe ceilalți – cei cu creșterile de pensii și de salarii și de alocații…
…
Așa că iată-ne, lume, în toată frumusețea și diversitatea (sic!) noastră de popor democratic și vibrant și pasionat și, desigur, polarizat până la cer, ca orice popor democratic ce se respectă ( gen: englezii, americanii și alții).
Așa că iată-ne privind muți cum, în loc să guverneze, PNL se cerea dat afară de la guvernare ca să forțeze alegeri anticipate pentru că le-a spus lor sondajul că dacă le fac ACUM vor câștiga TOT și neam de neamul PSD-ului și USR-ului nu va mai fi pe aceste plaiuri ci tot românul va fi PNL-ist, ca în epoca de aur a umanității…
Așa că iată-ne cum îi ascultăm că vor propune același candidat de două ori, pe care ei înșiși nu-l vor vota, ei – cei care râdeau de PSD când cu Grindeanu… Ce vor face în comisiile parlamentare? Îi vor terfeli pe candidații PNL de ministru și le vor spune că nu sunt buni de nimic și că nu merită să fie votați, ei, cei care până ieri făceau parte din cel mai IMPRESIONANT guvern al planetei?
Așa că iată-ne, la cheremul ambiției de sas – nu-i așa?, a domnului Iohannis care, mai presus de orice, dorește liniște și pace, adică să fie lăsat în pace, iar pentru asta, paradoxal, pare dispus să nu lase piatră peste piatră neîntoarsă.
…
Nu știm ce va fi. Nu știu nici cei care spun că știu. Dar vedem și auzim și nu refuzăm să gândim, deși doare. Doare când vezi că dai o șansă cuiva pentru a face ceva pentru noi toți iar ei, odată ajunși acolo, se târăsc pe brânci după și mai multă putere de parcă puterea, și nu serviciul în slujba țării și a cetățeanului ar fi misiunea lor.
Oare ce miere o fi în borcanul acela pentru care Iohannis și PNL se luptă, indiferent de preț, să fie doar al lor?
PS
Touși, să nu subestimeze domnul Orban capacitatea INFINITĂ de cinicism a domnului Iohannis!
