Înainte de ieri, 31 martie, numărând timpul scurs de când a început războiul din Ucraina, de la 24 februarie, ROBORUL a urcat în fiecare zi. Fără nicio excepție.
De fapt urcă din ianuarie anul trecut, ca răspuns la semnalele date de inflația în creștere, dar nu ca un metronom…la intervale egale de timp.
De la 24 februarie însă, ca răspuns la temerile exprimate în piețele financiare că această conflagrație din apropierea granițelor României ar putea să mai urce cu un procent ori două rata scumpirii bunurilor de consum, nu e zi în care ROBORUL să nu se umfle câte puțin.
CE VICTIME FACE ROBORUL CARE SE UMFLĂ
Când ROBORUL urcă, băncile care au surplus de lichiditate se bucură, în timp ce alte bănci, care sunt nevoite să împrumute bani, se întristează. Aceste din urmă bănci sunt zi de zi cu ochii pe ROBOR. Cu deosebire, acele bănci care nici nu s-au îngrijit să adune titluri de stat.
Intervine aici o întrebare: dacă o bancă, atunci când se împrumută de la o altă bancă, pentru o zi ori pentru câteva zile, nu ar putea să fie victimă a ROBORULUI care s-a tot umflat? Pentru că, dacă analizăm piața, vedem cum crește agitația. În iulie anul trecut mai erau pauze, ROBORUL urca două-trei zile și se odihnea alte două-trei, în jurul unei cote de 1,50 la sută. Inflația a făcut să crească tensiunea. Cotele au tot urcat.
Din 24 februarie însă, anul acesta, nu mai are odihnă. Urcă zi de zi în jurul unei cote de peste 4 la sută. În ultimele trei zile din martie, plecând din 29, când a înregistrat o rată de 4,56 la sută, a urcat la 4,59 la sută în 30 și la 4,60 la sută în 31. La aceste rate, ce se mișcă fără odihnă în sus, intervine un risc: băncile se finanțează mai scump și, la rândul lor, scumpesc creditul.
Dacă, desigur, băncile care se împrumută „sar” peste „Lombard”, cazuri rare, pentru că în această situație ajung numai cele ce nu au titluri de stat, nu au deci garanții ca să apeleze la facilitatea de credit a BNR. Iar „Lombardul”, dependent de rata de politică monetară a BNR, este de numai 3,50 la sută, deși ROBORUL a ajuns ieri la 4,60 la sută. O diferență considerabilă.
CÂND ROBORUL DEVINE MĂR AL DISCORDIEI
E cert, în politica de creditare – ca urmare a unor reglementări prin lege sau prin Ordonanțe de Urgență ale Guvernului – nu există coerență. Din ianuarie 2021, de când s-a inflamat acest al șaselea ciclu inflaționist, populația cu credite vechi, luate înainte de 11 noiembrie 2019, este dezavantajată. Pentru că dobânzile la aceste credite sunt calculate, în continuare, potrivit formulei care se aplica în momentul în care au fost încheiate contractele: DOBÂNDA = ROBOR+MARJA BĂNCII. Iar dacă unul dintre cei doi termeni, ROBORUL, e tot mai mare, acum a urcat până la 4,60 la sută, bineînțeles că și dobânda va fi tot mai mare.
Există însă și o categorie privilegiată prin lege: populația care a contractat credite bancare după 11 noiembrie 2019. Și, bineînțeles, cea care se împrumută în continuare, angajând credite noi.
De azi, 1 aprilie, pentru această categorie a populației cu credite bancare, IRCC-ul se scumpește cu 60 de procente. De la 1,17 la 1,86 la sută. Ce semnificație are această creștere? Și, în fond, ce este acest IRCC? Populația care are credite noi și plătește lunar rate, știe bine că IRCC-ul (Indicele de Referință al Creditelor de Consum) este un indicator care, începând din 11 noiembrie 2019, a înlocuit ROBORUL în formula dobânzii active. A dobânzii pe care o percep băncile de la populația care se împrumută. Acum e o facilitate. ROBORUL a urcat la 4,60 la sută, pentru că este influențat de inflația la zi, care este încă foarte sus. Pe când IRCC-ul e calculat pentru un trimestru (începând de azi, 1 aprilie și până la 30 iunie), dar în baza datelor din urmă cu două trimestre, când rata anuală a inflației era mult mai jos.
IRCC-ul a fost inventat în 2019, când aveam încă inflație mare. Atunci, toți cei care angajau credite noi erau avantajați, pentru că noul indicator era mai mic decât ROBORUL. În 2020, când inflația a fost cuminte, roata s-a întors. IRCC-ul, care era calculat cu date din urmă cu două trimestre, era mai mare, iar ROBORUL era mai mic. După ce vom scăpa de inflație, raporturile se vor inversa din nou, IRCC-ul va fi iar mai mare și ROBORUL mai mic.
Privind în urmă, vedem cum până în toamna lui 2017, după mai bine de doi ani în care am conviețuit cu o inflație negativă și după încă trei trimestre cu un curs promițător al creșterii prețurilor către rata optimă de 2 la sută, nu s-a mai auzit nimic despre ROBOR. Pentru că, în vremuri liniștite, nimic altceva nu poate fi ROBORUL decât un indicator cuminte, cu rol de dobândă la care băncile se împrumută între ele pe piața interbancară. Era deci treaba băncilor ce se întâmplă cu acest indicator, n-aveau decât să se lege la cap cu el, pentru că populația nu era afectată, nici mass-media nu era interesată de mișcările lui în jurul unei rate de zero si ceva la sută. Din octombrie 2017, când inflația a început iar să crească și ROBORUL să-i țină isonul, ochii societății s-au îndreptat către acest indicator. Dezbaterile în jurul lui au devenit atăt de puternice, încât a fost personificat, a devenit Mr. ROBOR. Cu majuscule. Iar mesajul de azi, 1 aprilie, nu poate fi ignorat. Mai cu seamă că se cuvine să-l asociem unui alt mesaj, la fel de important. Acela că, în aceste vremuri grele, dobânzile urcă și vor tot urca. Iar ROBORUL, înainte de orice, este o dobândă.
Scumpirea creditelor a acutizat dezbaterea publică despre o nouă amânare a rambursării ratelor la credite. Nu am cunoștință că Guvernul ar pregăti o astfel de măsură. În cazuri de forță majoră, dacă o familie ajunge în situația de forță majoră să nu-și poată achita ratele câteva luni, o amânare a plăților poate fi negociată cu banca creditoare. Nu aș sfătui însă pe nimeni să facă un astfel de pas, în această perioadă în care creditele se scumpesc, pentru că o rată amânată va fi – atunci când ar fi reluate plățile – o rată mai scumpă. (sursa)
