15 mai pare o dată miraculoasă. Acum un an, fix pe 15 mai, virusul SARS-CoV-2 înceta, la ordin prezidențial, să mai facă ravagii. Încă din aprilie 2020, președintele Iohannis anunța că de la 15 mai începe relaxarea, treptat. Atât de cuceriți de ideea relaxării în sine au fost membrii Guvernului Orban, încât au uitat să mai pregătească și proiectele de legi necesare pentru a institui în format nou starea de alertă. Ulterior, pentru cele câteva zile de haos și de vid legislativ, de vină a fost găsit Parlamentul. Pentru că era un Parlament rău, care trebuia schimbat cu un Parlament bun, ascultător. Și a fost.

Este greu de crezut că, în 2021, 15 mai a fost aleasă ca dată a relaxării ca un omagiu adus relaxării de mai an. Pentru că anul trecut relaxarea a fost prematură, forțată, impusă de lipsa de bani a Guvernului. Probabil că dacă restricțiile ar fi fost prelungite cu încă o lună, dacă relaxarea nu s-ar fi făcut pe genunchii înfipți în pământ ai lui Orban și dacă situația ar fi fost gestionată cu mai multă responsabilitate, în toamnă-iarnă nu am mai fi ajuns la peste 10.000 de cazuri pe zi.

În anul scurs între 15 mai 2020 și 15 mai 2021, România nu a făcut nimic pentru a afla mai mult despre modul în care poate stăpâni răspândirea bolii. Nu există, în acest moment, nici măcar un singur studiu serios din care să aflăm care dintre măsurile luate a funcționat, care a fost inutilă și ce s-ar fi putut face mai mult. Există o bază de date europeană cu toate măsurile luate de statele de pe continent de la începutul pandemiei. În același timp, există datele oficiale ale evoluției bolii. Puse unele lângă altele, aceste informații ne-ar ajuta să ne dăm seama cum se poate supraviețui economic și psihic acestei mari greșeli care a fost închiderea lumii la începutul lui 2020. Dar, deși Guvernul este plin de experți și specialiști, nu s-a găsit niciunul care să analizeze în mod serios informațiile ce par a fi prea multe și prea detaliate pentru a fi asimilate. Probabil, experții noștri așteaptă să facă cineva din afară asta, ca să aibă și ei de unde copia niște concluzii.

Acum suntem într-o fază mai blândă. Și pentru că iar nu sunt bani, pentru că iar s-a plictisit lumea de dictate medicale absurde, reluăm marele proiect al relaxării. De unde medicii infecționiști profețeau că vom purta mască în spații deschise încă o lungă vreme de acum înainte, am trecut, fără avertisment, la eliminarea totală a măștii din poveste. Mai avem obligația de a purta mască la interior, prin magazine și piețe acoperite, dar nici asta nu va mai dura mult, atât de sigur este domnul președinte că am învins boala definitiv.

Și am învins-o, nu?

Avem politicieni care declară că România se află pe cele mai înalte culmi ale vaccinării, ceea ce ne dă dreptul să renunțăm la restricții. Avem politicieni care declară că pandemia a fost măiastru gestionată de către guvernele Orban și Cîțu, ceea ce ne dă dreptul să ne purtăm ca înainte de 16 martie 2020, ca înainte de instituirea stării de urgență.

Dar, pe lângă acești politicieni triumfaliști, în fruntea cărora călărește însuși președintele țării, mai avem și date. Date care nu ne sunt deloc favorabile.

De fapt, până în acest moment avem doar 17,47% din populație vaccinată complet și încă 6,94% din populație vaccinată parțial. În ciuda imaginilor de la maratoanele vaccinării, din ce în ce mai puțini oameni se vaccinează zilnic cu prima doză. Aproape 60% din persoanele vaccinate zilnic sunt cele care beneficiază de a doua doză de vaccin, ceea ce ne spune că peste câteva zile, după ce va dispărea și interesul față de hei-rup-uri, numărul vaccinărilor zilnice va scădea. Vom ajunge de la 100.000 la 90.000, apoi la 80.000 și tot așa, cu mult înainte de a ajunge la pragul de cinci milioane de persoane vaccinate cu cel puțin o doză la 1 iunie. Vor fi, cel mai probabil, 4,5 milioane. Nu e o diferență atât de mare încât să nu continuăm cu relaxarea. Și trebuie să continuăm, pentru că tendința generală este să uităm și prin ce am trecut, iar Guvernul să uite că ar mai avea ceva bani de dat pentru a ajuta economia privată pusă la pământ de criză. Redresarea și reziliența din PNRR nu sunt pentru oameni și economie, ci pentru caii verzi din capetele lui Ghinea și ale altora ca el.

Cea mai absurdă afirmație a teoreticienilor conspirației a fost, de mai bine de un an, că se umflă numărul bolnavilor și al morților, pentru a înspăimânta populația. De fapt, era evident că se întâmplă exact invers: se dezumflau cifrele acestea pentru ca alegerile să se desfășoare cât PNL încă mai performa în sondaje.

După ce s-au renumărat (o acțiune începută în mandatul scurt al lui Vlad Voiculescu) morții de COVID de la începutul pandemiei și până astăzi, a reieșit că anul trecut au fost ignorați 5.000 de morți de COVID, adică 25% din numărul celor care au murit din cauza acestui virus. După apariția acestei informații, chiar și cei mai fanatici susținători ai actualului regim politic ar trebui să renunțe la a mai lua de bune cifrele vehiculate de la nivel guvernamental.

Sper, totuși, că măcar în decembrie 2020, înainte să-l desemneze pe Florin Cîțu oficial ca premier, Klaus Iohannis să-i fi strâns pe toți șefii coaliției și să le fi spus de la obraz: „A trebuit să ascundem numărul real al morților ca să ajungeți voi la guvernare, loazelor!“.

Patrick Andre De Hillerin / catavencii.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.