”Dacă vă întrebați, de ce Oradea nu este încă în carantină, ei bine aflați că această chestiune s-a discutat și foarte probabil se va mai discuta la nivelul celor ce au (anumite) competențe în domeniu (în unele subiecte, decizia aparține Bucureștiului).
După cum vă imaginați, totul depinde de oameni, de unii oameni… (știm noi care!!!) în egală măsură pricepuți în a formula motive de ce nu se poate, sau dimpotrivă, în a formula motive de ce se poate… Totul depinde de cine, ce vrea,” scria recent Dacian Palladi.
În acest context, exemplul Sibiului, oraș prezidențial (sic!), este grăitor. Au ascuns tot ce s-a putut, au amânat tot ce s-a putut, au mințit cât s-a putut pentru ca, într-un final, tot ei să întrebe: dar de ce n-ați închis orașul până acum?
Câteva exemple din jur? Satu Mare – cu o incidența de 7 la mia de locuitori, carantină. Bistrița – cu o incidență de 9, carantină. Oradea – cu o incidență, probabil, de 8, fără carantină.
În județ, Boianu Mare și Sântandrei, cu 10, respectiv 11 incidența, deschise. Câmpani, la 13, închisă.
Carantinarea e o decizie strict politică, nu sanitară. Dar este în regulă. Poate fi, și va fi, mai rău de atât…