Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și a altor state învecinate a transformat Marea Neagră în frontiera strategică a Eurasiei. Rusia nu caută doar să domine Ucraina, ci și să forțeze toate celelalte cinci țări cu acces la Marea Neagră să devină subordonate intereselor sale. Kremlinul dorește să folosească Marea Neagră ca pe o platformă pentru a-și impune voința asupra tuturor statelor din regiune, dar și pentru a-și exercita puterea și influența în Orientul Mijlociu, zona Mediteranei și în Caucaz. 

Misiunea Rusiei de a deveni forța dominantă din Marea Neagră este un element esențial al strategiei sale de a-și reafirma statutul de mare putere.

Moscova crede că dacă nu va reuși să aibă o prezență impunătoare în regiune, acest lucru ar lăsa-o vulnerabilă în fața infiltrării Occidentului, i-ar limita capacitatea de a influența zonele învecinate și ar perturba exporturile critice pentru economia Rusiei, se arată într-o analiză a Foreign Affairs.

Turcia reprezintă cel mai mare obstacol în calea obiectivelor Rusiei în regiune întrucât este singurul stat de la Marea Neagră pe care Rusia nu l-a dominat istoric niciodată și este, totodată, un membru NATO.

Chiar și după încheierea Războiului Rece, Kremlinul a păstrat instrumente importante de influențare a politicii fostelor republici sovietice și a țărilor cu acces (direct sau indirect) la Marea Neagră care au făcut cândva parte din sfera de influență a URSS: Bulgaria, Georgia, Republica Moldova, România și Ucraina.

Condiția de bază a planului lui Vladimir Putin de revitalizare a puterii navale a Rusiei

Intensificarea prezenței rusești în Marea Neagră este o condiție de bază a vechiului plan al președintelui rus Vladimir Putin de a revitaliza puterea navală a Rusiei.

Flota rusă de la Marea Neagră a jucat un rol esențial în timpul intervenției militare a Rusiei în Siria din 2015. Și, cu toate că Ucraina a dat peste cap planurile Moscovei de a prelua controlul asupra întregului litoral ucrainean, Rusia a amplasat mine marine și a bombardat porturile ucrainene pentru a limita accesul Ucrainei și prezența altor forțe navale în Marea Neagră. Aproximativ 30% din flota Rusiei de la Marea Neagră a fost distrusă de ucraineni.

În perioada 2014-2022, Kremlinul a ajuns să controleze o zonă de coastă în jurul Mării Negre de trei ori mai mare decât înainte de anexarea Crimeei și și-a intensificat prezența în regiune printr-o combinație de tactici militare, diplomatice, economice, energetice și de dezinformare.

Marea Neagră este acum un hub pentru comerțul energetic al Rusiei: petrolul rusesc și alte produse asociate formează cea mai mare parte a mărfurilor exportate din Novorossisk, cel mai mare port rusesc și unul dintre cele mai mari porturi din Marea Neagră.

Misiuni de spionaj și sabotaj ale Rusiei în statele din jurul Mării Negre 

Singurele conducte ale Rusiei care mai livrează gaze naturale înspre Europa trec pe sub Marea Neagră și ajung în Turcia, de unde se extind înspre sud-estul Europei. Marea este vitală și pentru exporturile agricole și de îngrășăminte ale Rusiei.

Rusia folosește acum o gamă largă de tactici de interferență ca să cuprindă din nou statele de la Marea Neagră în sfera sa de influență, precum interzicerea unor exporturi (grâu în Georgia) sau importuri (vinuri din Republica Moldova) și prin misiuni de spionaj și sabotaj pentru destabilizarea acestor societăți.

Bătălia pentru Ucraina este și o luptă pentru viitorul Mării Negre. Eforturile de a încheia războiul trebuie însoțite și de o strategie clară pentru a preveni dominația Moscovei în întreaga regiune. Altfel, agresiunea rusă în Ucraina s-ar putea răspândi și în Moldova și Georgia și ar putea chiar să declanșeze o confruntare directă cu statele NATO de la Marea Neagră. (sursa)

Articolul precedentRomânia lucrează la (propria) infrastructura feroviară și portuară pentru reconstrucția Ucrainei
Articolul următorDe ce președintele – comandantul suprem, teoretic – trebuia să fie la Constanța de Ziua Marinei și nu la mănăstire