Medicul care a venit din Franța la Oradea pentru a dezvolta o procedură ce salvează românii care fac AVC. „Nord-vestul țării era descoperit privind tratamentul”

După nouă ani petrecuți în Franța, Dan Mihoc a revenit în România pentru a pune umărul la dezvoltarea unuia dintre cele zece centre din România unde accidentul vascular cerebral, principala cauză de dizabilitate din România, poate fi tratat minim invaziv, prin trombectomie. El se numără printre cei 20 de medici din România care pot efectua această intervenție, care înseamnă atât salvarea vieții pacienților, cât și posibilitatea ca, în multe cazuri, aceștia să-și continue viața fără sechele. 

Dan Mihoc era student în anul al VI-lea la facultatea de Medicină când s-a întâlnit cu un vechi prieten din copilărie, devenit medic radiolog intervenționist la Paris. A fost momentul în care a înțeles că radiologia intervențională „depășea chirurgia, ca potențial de viitor”. 

Doi ani mai târziu, a plecat în Franța –  „leagănul radiologiei intervenționale” –  pentru a se pregăti, în vremuri în care „medicii rezidenți nu aveau nicio șansă să învețe această specializare în România”. De acolo, s-a întors după 9 ani, pentru a pune umărul la dezvoltarea, la Oradea, a unuia dintre cele 5 centre din afara Bucureștiului unde, astăzi, accidentul vascular cerebral poate fi tratat minim invaziv. 

Trombectomia endovasculară reprezintă o tehnică de radiologie intervențională recomandată în tratamentul accidentelor vasculare cerebrale ischemice acute și constă în eliminarea, prin procedură minim invazivă, a cheagului de sânge care blochează fluxul sanguin într-o arteră.

Zeci de mii de români suferă anual un AVC 

Practic, trombectomia presupune aspirarea cheagului de sânge care blochează artera din creier cu ajutorul unui cateter care ajunge la nivel arterial cerebral și duce la revascularizarea arterei. 

Anual, în România, 55.000 de persoane suferă un accident vascular cerebral ischemic, 7.500 de persoane un AVC hemoragic și 1.500 o hemoragie subarahnoidiană, arată statisticile. 

Puțini dintre aceștia ajung să beneficieze de această procedură medicală, din mai multe cauze:

1. e disponibilă deocamdată doar în puțin peste 10 spitale din România, cinci dintre ele sunt în afara Bucureștiului 
2. e eficientă doar dacă este realizată în primele 6 ore de la apariția simptomelor

În România ar trebui să avem cel puțin un astfel de centru la un milion de locuitor, spune Liliana Curea, președintele și fondatoarea ALIA – Asociația pentru Lupta Împotriva Accidentului Vascular Cerebral, într-un dialog cu HotNews. 

„Avem mult mai puține, cam jumătate, și nici acestea nu funcționează toate la capacitate maximă. Se întâmplă asta din două motive: pe de o parte, faptul că nu avem suficienți specialiști pregătiți. Pe de altă parte, nici finanțarea nu este atât de mare pe cât ar trebui. Materialele pentru realizarea trombectomiilor sunt foarte scumpe și este nevoie de finanțare consistentă”, explică Liliana Curea.   

Asta în condițiile în care accidentul vascular cerebral reprezintă principala cauză de dizabilitate în România, iar printre cei afectați se numără și mulți oameni tineri, subliniază Liliana Curea. 

Unde este efectuată procedura 

În țara noastră, în acest moment, există doar 7 spitale care realizează în mod constant trombectomii: Spitalul Universitar de Urgență din București, Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare din București, precum și spitalele județene din Târgu Mureș, Oradea, Timișoara, Suceava și Sibiu.

În București, spitalele Elias și Militar au început și ele, mai recent, să facă astfel de proceduri.

În țară, Spitalul Județean din Cluj a cerut recent să intre în programul de finanțare al Ministerului Sănătății pentru a efectua trombectomii, iar Craiova se pregătește – acolo, un medic a primit competența pentru a face astfel de proceduri. 

Doar 20 de medici în toată țara. „Pregătirea nu e ușoară”

Și numărul medicilor care efectuează astfel de proceduri este mic: doar în jur de 20 în toată țara, spune președintele Asociației pentru Lupta împotriva Accidentului Vascular Cerebral. 

În 2 ani, am putea avea încă 15 medici pregătiți să facă astfel de proceduri, după ce Ministerul Sănătății a extins recent posibilitatea ca și alți medici decât cei radiologi să poată primi competență pentru a efectua trombectomii. După Ordinul adoptat anul trecut, pot face acest lucru și neurologii, neurochirurgii și cardiologii intervenționiști. 

„Dar pregătirea nu este ușoară, au nevoie de cel puțin un an – obținerea competenței durează un an. Sunt 3 centre care pregătesc medici: Spitalul Universitar în București, spitalele din Târgu Mureș și Timișoara”, explică Liliana Curea. 

Dacă nu ar fi ales să plece în Franța 

Cu 10 ani în urmă, când Dan Mihoc era medic rezident, radiologia intervențională – și astăzi insuficientă în spitalele din România – se făcea în centre medicale ce puteau fi numărate pe degetele de la o mână: în București, Târgu Mureș și „cred că și un pic în Suceava”.

„Din cauză că procedurile erau foarte scumpe, iar materialele și consumabilele foarte costisitoare, medicii rezidenți nu aveau nicio șansă să învețe această specializare în România”, își amintește astăzi medicul.

„Erau limitări, se făceau proceduri în funcție de ce finanțare aveau și vă dați seama că nu puteau să fie centre de formare. Eu, ca tânăr rezident, dacă aș fi ales atunci să merg într-unul dintre centrele din România, nu puteam cu adevărat să învăț meseria asta. Nu din cauză că nu aveam de la cine – colegii mei din centrele despre care am vorbit, toți aveau pregătire în străinătate – dar nu aveau la momentul acela suficiente materiale încât să își permită să învețe și un tânăr rezident”, mărturisește el.

Din acest motiv, în anul 2015, la un an după ce începuse rezidențiatul, Dan Mihoc a ales să plece în Franța –  „leagănul radiologiei intervenționale” –  și să își continue acolo pregătirea.

„Și cred că bine am și făcut, pentru că experiența pe care am dobândit-o în anii aceștia de practică acolo, nu știu în câți ani aș fi reușit s-o dobândesc aici, România având resurse limitate”, spune astăzi medicul.

Școala de Medicină din Franța „te lasă să lucrezi chiar din prima zi”

A rămas în Franța și după terminarea rezidențiatului. Despre școala de Medicină de acolo, spune că este „extraordinară”: „E fabulos faptul că niciodată nu simți că ești discriminat. Adică ești învățat din prima zi, ești învățat să lucrezi, ești învățat și teorie, și practică și ești lăsat să lucrezi chiar din prima zi. Și asta face să fie extraordinar. Deci, ca și formare profesională e ireproșabil.”

După terminarea rezidențiatului, a devenit medic specialist și a fost, timp de 2 ani, asistent universitar la Universitatea din Strasbourg, apoi a devenit medic primar. Spune că viitorul său acolo era asigurat, „aveam un post definitiv și eram parte a echipei”.

Decizia revenirii. „Mi-am asumat un risc. Colegii îmi spuneau  «nu veni»” 

Profesional „totul era roz”, spune medicul. „Dar dacă nu ai o familie acolo, dacă nu ești genul de om care să se obișnuiască să trăiască într-o țară străină, pe plan personal trăiești cu un regret. Și cu un dor de casă care te împiedică să fii complet fericit”, spune el. 

Așa că a profitat de șansa de a reveni în țară, la Oradea. „Mi-am asumat un risc, pentru că nu știam la ce vin. Promisiunile erau frumoase, dar majoritatea colegilor și cunoscuților din România îmi ziceau «nu veni, pentru că aici sistemul merge cum merge, lucrurile nu sunt așa cum sunt dincolo»”.

Nord-vestul țării, „descoperit” în privința tratamentului AVC-ului

Originar din județul Hunedoara, Dan Mihoc a ales Oradea, după ce a aflat că Spitalul Județean de acolo voia să dezvolte un centru de radiologie intervențională. 

„Am văzut oportunitatea, știind că tot teritoriul acesta de nord-vest al țării, adică județul Bihor și județele înconjurătoare – Sălaj, Satu Mare, Baia Mare – erau cumva descoperite din punctul acesta de vedere al tratamentului AVC-ului”, explică el. 

Astăzi, Dan Mihoc, care a dobândit în Franța o supraspecializare în neuroradiologie intervențională, coordonează centrul de radiologie intervențională din Oradea. Lucrează aici alături de încă doi medici primari și un medic rezident.

Centrul de radiologie intervențională din cadrul Spitalului Județean Oradea este unul dintre cele 5 din afara Bucureștiului. Astfel de centre mai funcționează la Târgu Mureș, Timișoara, Sibiu și Suceava. 

Aproape jumătate dintre centrele de radiologie intervențională din România sunt în București: la Spitalul Universitar de Urgență, Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare, Spitalul de Urgență Elias și Spitalul Militar.

Medicul Dan Mihoc crede că un astfel de centru ar trebui să existe în fiecare regiune a țării, „dacă nu în fiecare județ”.

200 de pacienți cu AVC tratați minim invaziv la Oradea anul trecut

Acum, la un an și jumătate de la întoarcerea la Oradea, Dan Mihoc e mândru că 200 de pacienți au fost tratați minim invaziv în centrul de la Oradea, în primul an de funcționare: „Era, într-adevăr, o mare nevoie aici (la Oradea – n.red.)”. 

Medicul Dan Mihoc spune că vorbește în special despre AVC deoarece „restul patologiilor suportă, într-adevăr, o mică amânare, iar pacienții pot fi transferați  și în alte zone. Dar la AVC-ul hemoragic sau ischemic, atunci când trebuie internat în câteva ore, nu poți permite ca pe pacientul din Sălaj, să zicem, să îl trimiți în București. Dacă îl trimiți, poate fi prea târziu.”

Un tratament mai dezvoltat într-o țară cu populația cât regiunea București-Ilfov

În Lituania, țară cu 2,8 milioane de locuitori, această practică este răspândită în cinci spitale, centre medicale importante din țara baltică – Spitalul Universitar din Vilnius, Institutul Național al Cancerului, Spitalul Universitar din Klaipėda, Spitalul Regional din Panevėžys, spitalul din Kaunas.  

În ultimii ani însă, tot mai mulți pacienți cu boli vasculare au fost tratați prin radiologie intervențională, iar medicii din Lituania vorbesc despre impactul pozitiv asupra pacienților.  

„Nu numai că creștem șansele de supraviețuire, dar provocăm și mai puține daune organismului, iar persoana se poate întoarce la viața normală mai rapid – muncă, călătorii, activități normale – fără a simți că au trecut prin această problemă medicală”, explică un celebru radiolog intervenționist din Lituania. 

Dacă în Lituania, procedura este tot mai răspândită, în România au început să apară probleme. Exact de ce s-a temut Dan Mihoc, încă dinainte de a se întoarce în România: „Tot timpul avem frica asta, că ok, dacă rămânem fără finanțare, ce facem? Ce fac cu pacienții?”. În zilele următoare, în HotNews, medicul explică cum arată situația în acest moment. (sursa)