♦ ZF pune lupa pe cele 1,3 milioane de angajaţi ai statului şi arată unde e structura de bază a sistemului – şi unde e grăsimea birocratică ce poate fi tăiată.
Ramona Cornea: România are în prezent peste 1,3 milioane de angajaţi la stat, iar discuţiile despre reducerea acestui aparat birocratic revin în forţă în perioada electorală. Candidatul AUR la alegerile prezidenţiale George Simion susţine că vrea să reducă numărul bugetarilor cu 500.000 de persoane, dacă va câştiga alegerile prezidenţiale din 18 mai.
Nicuşor Dan, candidat independent, a declarat că nu pot fi concediaţi 500.000 de bugetari, aşa cum susţine contracandidatul său. „Asta e o prostie. Sunt sute de mii de profesori, medici, angajaţi în armată, poliţie, sistemul de justiţie. Propriu-zis funcţionari ataşaţi aparatului administrativ sunt 450.000. Nu se poate”, le-a spus Nicuşor Dan jurnaliştilor.
Cât din această cifră a angajaţilor de la stat înseamnă funcţionari şi cât înseamnă structura de bază a sistemului de stat, profesori, medici sau poliţişti?
Conform unei analize ZF pe baza datelor oficiale de la Ministerul Finanţelor, cei mai mulţi bugetari sunt în educaţie – 378.000 de persoane, dintre care 308.000 lucrează în învăţământul preuniversitar, iar 70.000 în sistemul universitar. Urmează sănătatea, cu 247.000 de angajaţi, dintre care 18.381 în spitale şi ambulatorii deţinute de Ministerul Sănătăţii, 81.000 în cele finanţate prin FNUAS, şi 147.676 în reţeaua sanitară a consiliilor locale şi a primăriilor, apoi sistemele de ordine şi justiţie – interne, apărare şi justiţie – cu 125.000 de angajaţi.
Aceste trei domenii – educaţia, sănătatea şi siguranţa publică – însumează aproape 60% din totalul bugetarilor. A le include pe toate într-un plan de reducere masivă a personalului echivalează cu a dinamita sistemul din temelii.
Dar restul de 445.000 din ministere, autorităţi centrale şi administraţia publică locală? Aici lucrurile devin mai nuanţate.
Ministerele şi autorităţile centrale angajează 115.000 de persoane. Este nucleul aparatului administrativ de la nivel central. Aici intră structuri care uneori se suprapun sau multiplică sarcini fără o justificare clară: autorităţi, agenţii, consilii, institute, direcţii, birouri şi compartimente, deseori greu de urmărit chiar şi pentru cei din sistem.
La nivel local, 330.000 de persoane lucrează în administraţia publică locală – primării, consilii judeţene, direcţii subordonate acestora. E un aparat care s-a extins constant, mai ales după descentralizarea din ultimii ani, dar fără o evaluare serioasă a eficienţei. Avem comune cu doar câteva sute de locuitori şi cu 30-40 de angajaţi în primărie.
Unde şi cum se poate face eficientizarea? Prin un naţional real al posturilor din administraţia centrală şi locală. Nu poţi reduce ce nu înţelegi.
De asemenea, prin comasarea instituţiilor redundante. Avem agenţii cu obiect de activitate similar sau suprapus. Câte ANOFM, ITM, AJOFM şi Case de Pensii sunt? Mai sunt ele relevante în piaţa muncii de azi? Câţi noi angajaţi formează o instituţie care nu are date reale despre şomaj?
Reducerea aparatului bugetar nu trebuie să fie un slogan de campanie, ci un proces tehnic, atent, care începe cu înţelegerea realităţii. Nu putem tăia „cu toporul” profesori, medici şi poliţişti, dar putem analiza dacă e nevoie de atâţia şefi de birou, consilieri personali, directori adjuncţi sau structuri paralele între ministere şi agenţii.
Statul român are nu atât o problemă de mărime, cât una de ineficienţă şi lipsă de transparenţă, iar până nu ştim exact cine ce face, reformele reale vor rămâne în ceaţă – la fel ca organigrama statului. (ZF.ro)
