În urmă cu patru ani și jumătate, Ludovic Orban devenea victima neinocentă a DNA, visul de a fi zdrobit în alegerile locale de Gabriela Firea fiindu-i întrerupt de finanțarea ilegală pe care i-o ceruse lui Urdăreanu pentru a-și plăti, tot ilegal, aparițiile televizate la Realitatea TV și la B1 TV.
Dar Orban a priceput mesajul. Nu era pe placul Alinei Gorghiu, nu-l prea înghițea nici președintele Iohannis, nu avea ce căuta el drept candidat la Primăria Capitalei. S-a retras din cursă, n-a mai candidat nici la parlamentare, că nu se rezolvase dosarul, și a ajuns, de voie, de nevoie, șomerul sau angajatul fictiv care a fost până în noiembrie 2019. Pentru că n-a făcut scandal, nu s-a victimizat și pentru că și-a acceptat spăsit punerea la colț, în cele din urmă Orban a fost lăsat să devină președintele partidului. Gașca șprițangiilor gălăgioși a înfrânt gașca incompetenților plini de platitudini.
Iar președintele Iohannis a învățat din greșeală. A învățat că, pentru gloria-i personală, pentru înflorirea României capitaliste și pentru cauza PNL, nu trebuie să privească decât înainte. Tot înainte, acolo unde procurorii DNA nu se mai leagă de membrii partidului prezidențial pentru că dăunează în alegeri.
Așa că, de atunci, oricât de pe față ar fi băgat membrii PNL mâna în buzunarele statului, oricâte legi ar fi încălcat, oricât de multe infracțiuni ar fi făptuit, nici măcar un singur procuror nu s-a ostenit să deschidă vreun dosar.
După ce a ignorat CSM-ul în procesul de numire a șefilor de parchete, Iohannis i-a luat lui Orban țambalul și l-a ascuns sub batista în care-și suflau și Brătienii nasul, încă de la înființarea primului partid dinastic românesc. O vreme, până când se termină al doilea mandat al sibianului, anticorupția a fost pusă în cui. Cel puțin în ceea ce-i privește pe peneliști. E liber la fonduri dirijate pe criterii de apartenență partinică, e liber la licitații trucate, e liber la bătaie de joc, furt, dans și voie bună.
De la înălțimea sondajelor în care stau surprinzător de bine, peneliștii se uită sfidător la toată lumea. Sunt siguri că-și vor asigura puterea pentru următorii patru ani. Așa cum zicea un șef de organizație județeană PNL, au până și Poliția la dispoziția lor. Nu le pasă de nimic, nu le este teamă de nimic.
Miza, pentru ei, este enormă. Dacă pun mâna pe județe, primării, Parlament și Guvern, n-or să aibă vreodată nevoie de pensii speciale. Și le trag singuri din bugetul statului acum, cât sunt încă în activitate.
În ultima sa guvernare, PSD a fost mereu sub lupă, încă din momentul în care s-au anunțat rezultatele parlamentarelor din 2016. La nici o lună, adversarii au scos lumea în stradă și au ținut-o acolo mai bine de doi ani. Aliații din PPE ai PNL au presat și ei, dorindu-și perpetuarea controlului popularilor europeni asupra întregii Europe. Ambasadele, extrem de atente, vedeau cum cade aiurea un ac pe SEAP și luau atitudine instantaneu. Corupție, corupție, huo! Și, desigur, programul de mare respirație intelectuală „Muie PSD!“.
Dacă procurorii ar mai organiza, zilele astea, flagranturi printre politicienii aflați la guvernare, trei sferturi dintre peneliști ar fi văzuți de toată lumea cu mâinile fosforescente. Dar procurorii sunt liniștiți, cuminți, își mănâncă în tăcere salariile fabuloase și o freacă suveran.
Ambasadele au amuțit, satisfăcute. Visul lor s-a împlinit, firmele multinaționale pe care le reprezintă mai abitir decât își reprezintă statele au perspective bănoase sub viitoarea conducere penelistă, așa că nu le mai interesează dacă partidul prezidențial duce corupția acolo unde n-a mai fost până acum nici măcar în România.
Iar mulțimile? Mulțimile, ne spune Guvernul, nu pot fi mai mari de 100 de persoane, fie că vor să se bucure, fie că vor să protesteze. Pe noile reglementări, aprobate zilele astea, dacă vrei să-i reproșezi ceva Guvernului din stradă, o faci inutil, pentru că 100 de oameni nu impresionează pe nimeni. Parcă-l și văd pe Orban rânjind: „Împotriva PSD au ieșit sute de mii de oameni în toată țara. Împotriva noastră nu ies decât câte o sută. Vedeți cât de iubiți suntem?“.
Ca să nu mai vorbim de excepționalul spirit civic al protestatarilor de meserie. Acum, că fură PNL, acum, când există nenumărate dovezi, li s-a făcut lehamite de implicarea civică. Nu-i mai interesează, nu li se mai pare grav. Stau cuminți pe Facebook și postează despre pisici, tenis, scandaluri din case regale străine, modă, alea-alea. Îi doare mai mult moartea lui George Floyd decât faptul că măsurile luate de Guvernul Orban au dus la moartea a 4.185 de cetățeni români infectați cu COVID-19.
Viețile românilor nu contează. Culmea, nici măcar pentru români.
Și nu, nu există scuze pentru faptul că, peste doi-trei ani, activiștii sufletului se vor trezi din nou, spunând: „N-am știut că sunt atât de ticăloși!“. Ați știut. Guvernul Orban-Iohannis a oferit o versiune beta, timp de un an. Dacă versiunea beta este atât de cruntă, atât de nepăsătoare la legi, reguli și bun-simț, n-aveți cum spune că nu v-ați putut imagina cum va fi atunci când vor avea absolut toate pârghiile puterii în mână.
Cam asta e, România. 31 de ani de democrație, fie ea și imperfectă, te-au obosit prea mult. Odihnește-te. Te-oi trezi tu, ca de obicei, prea târziu.
sursa: catavencii.ro / autor – Patrick Andre De Hillerin
