Manifestațiile de susținere a cauzei palestiniene, care mătură capitale ale lumii, inclusiv la București, nu sunt neapărat legate strict de tema declarată. Nici măcar nu e neapărat necesar ca participanții să fie toți musulmani, cu siguranță la București nu a fost cazul.
După cum nu neapărat toți participanții realizează că, în acest moment, orice manifestație de acest tip este, implicit, chiar involuntar, una proHamas, adică proterorism.
De ce? Pentru că ele au fost stârnite de un stimul emoțional bine țintit menit să scoată din expectativă lumea arabă, cea antisemită, antiamericană, sau pur și simplu furioasă sau antisistem, care nu putea totuși admite crimele sinistre comise de Hamas în Israel pe 7 octombrie.
Din momentul lansării manipulării “Israel a lovit un spital în Gaza și a ucis 500 de civili”, explozia scontată s-a produs. Că nu a fost lovit de fapt spitalul, ci parcarea acestuia, că nu au fost 500 de victime, că nu a fost o rachetă israeliană, ci a Jihadului Islamic, deja fapte dovedite nu au mai contat, pentru că primul enunț dur și așteptat, dorit chiar, a rămas fixat.
Așa cum este o manipulare/naivitate să susții că Hamas luptă pentru un stat palestinian independent care să trăiască în liniște și pace. Ar însemna să crezi că Hamas luptă pentru propria anihilare. Organizațiile teroriste au cu pacea și calmul același raport pe care îl au microbii cu săpunul. În pace și liniște, ele nu își mai au rostul, își pierd puterea și dispar.
Organizațiile teroriste au nevoie de conflict, de ură, de emoție negativă pe care să se ridice și, de aceea, le cultivă.
Cine se îndoiește ar trebui să se uite atent la momentul declanșării atacului Hamas: tocmai când urma să fie finalizat acordul istoric între Israel și Arabia Saudită. Și când a fost lovit spitalul de către Jihadul Islamic: tocmai când președintele Biden urma să aibă în Iordania întâlniri esențiale pentru o soluție de calmare a spiritelor.
Cauza palestiniană cu siguranță există, cu siguranță Israelul a comis erori de-a lungul timpului, așa cum au comis și SUA, dar ceea ce se întâmplă acum în Fâșia Gaza este efectul direct și responsabilitatea certă a Hamas.
Însă lucrurile acestea sunt greu de înțeles și asumat, pentru că genul acesta de proteste funcționează ca un fel de umbrele sub care se adună și clocotesc tot felul de frustrări. Oameni furioși din cine știe câte motive personale sau colective găsesc un loc, o cale și un pretext să își descarce nervii.
Iar în acest moment frustrările sunt foarte multe. Sunt cele tradiționale în țări cu comunități mari de imigranți, precum Franța și Belgia, unde politicile de integrare au eșuat lamentabil. Și nu e vorba despre integrarea noilor imigranți, ci a celor care sunt acum la a doua generație pe teritoriu european, dar care încă nu se simt egali și integrați.
Este vorba și despre trauma Covid încă departe de a fi vindecată, despre inflația și explozia prețului la energie care și ele au măturat lumea odată cu începutul războiului din Ucraina.
Oamenii sunt obosiți psihic, furioși, frustrați și nesiguri, așa că nu era nevoie decât de o scânteie, de un declanșator, pentru o explozie de proporții.
Și problema este că, în Europa cel puțin, starea asta plină de vapori extrem de inflamabili trebuie gestionată de, probabil, cea mai slabă garnitură de lideri de la apariția UE, cei care, de altfel, sunt responsabili pentru multe dintre sursele furiei.
Presiunea acestei crize se adaugă pe structura deja fragilizată a UE cu doar câteva luni înainte de alegerile de anul viitor, când va fi vânt în pânzele suveraniștilor, naționaliștilor, extremiștilor. (spotmedia.ro)
