Directorul executiv al AJOFM Bihor, Bekesi Csaba, a avut amabilitatea de a răspunde câtorva întrebări primite recent de la cititorii BihorNews.ro.
Domnule director, care este numărul persoanelor care lucrează la negru în județul Bihor?
Numărul exact al muncitorilor la negru, sau la gri, nu îl vom ști, probabil, niciodată, dar aș vrea să fac câteva precizări.
- Numărul celor care muncesc la negru reprezintă, conform estimărilor, între 20 si 50% din totalul românilor angajați!
- Angajații, toți, trebuie să știe că maximul de ore pe care o persoană le poate lucra este de 48 de ore săptămânal, inclusiv orele suplimentare și că au dreptul la două zile consecutive de repaos săptămânal, în general sâmbăta și duminica.
- Din păcate, însă, munca la negru nu garantează nici unul dintre aceste drepturi, concediu de odihnă, asigurare de sănătate sau indemnizație pentru copil!
De ce credeți că acceptă oamenii să lucreze în aceste condiții?
Din nefericire, și este revoltător, munca la negru este un fapt frecvent și adesea o condiție la angajare!… Acceptarea acestei condiții depinde de gradul de nevoie al celui care își caută un loc de muncă, de salariul oferit “în mână” și, de multe ori, de faptul că angajatul nu știe la ce renunță de fapt când accepta munca la negru.
Așadar, știm că acești oameni sunt mulți, dar nu știm exact câti…
Angajații “informali” reprezintă între 20 și 50% din totalul românilor angajați, în funcție de modul în care se definește acest fenomen al muncii la negru. O cercetare a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a concluzionat că există două mari grupuri de muncitori la negru: cei care muncesc în agricultură și cei care acceptă “plata în plic” de la companiile unde lucrează, pentru că nu au de ales.
Cum ajungi în situația de a nu avea de ales?
Munca la negru are tendința de a crește în perioadele de criză financiară, instabilitate economică, dar și în perioadele când există temeri ale angajaților de a nu-și pierde locul de muncă dacă își revendică drepturile. Munca la negru a fost încurajată și de numărul foarte ridicat al celor care munceau în străinătate câteva luni pe an, dar aveau nevoie de o a două slujbă, temporară, la întoarcerea în țară.
De cealaltă parte, taxele ridicate și procedurile complicate de înregistrare determină unii angajatori să considere flexibilitatea, deși nu este cel mai bun cuvânt, în privința contractului de muncă drept un atu la angajare.
Sau să dea mai mulți bani direct către angajat?
Munca la negru nu reprezintă calea prin care angajatorul are posibilitatea de a-și plăti angajații mai mult! Sigur, este și aceasta una dintre posibilele consecințe. Dar în cele mai probabile scenarii, ea permite angajatorilor să nu dea sporuri de vechime și să nu ofere sporuri pentru condiții grele sau periculoase de muncă și nici indemnizații de boală.
Cei care muncesc la negru nu au asigurări de sănătate, dreptul la un concediu de odihnă sau la indemnizație pentru creșterea copilului, iar dreptul la pensie, respectiv cuantumul acesteia, sunt profund viciate.
Poate părea o întrebare simplă, dar probabil că mulți nu cunosc răspunsul exact. Când știe un om că este angajat conform procedurilor în vigoare?
Ești angajat cu contract de muncă dacă:
- ai semnat contractul individual de muncă;
- angajatorul a raportat raportul de muncă în REVISAL
- semnezi lunar un stat de plată în loc de plata “în mână”.
Ce efect are munca fără stat de plată?
Munca fără stat de plată și fără plata obligațiilor la buget apare adesea în cazurile când:
- Angajatorul angajează mai puțini oameni decât ar fi necesar, pe mai puțini bani decât este legal. Acest lucru se traduce prin multe ore de munca suplimentare, program de lucru prelungit și neplătit, activitate epuizantă sau periculoasă, care ar necesita în mod normal plata unor sporuri.
- Este vorba mai ales de munca sezonieră (construcții, turism, etc.)
- Angajatorul recrutează pentru perioade de internship sau perioade de probă, în care plătește sub nivelul pieței. Aceste perioade de muncă prost plătită – și chiar neplătită – pot fi urmate sau nu de angajarea pe termen lung.
Iar rezultatul?
Repet. Celor care muncesc la negru le sunt afectate pensia, securitatea materială, sănătatea. În același timp, un astfel de angajat nu poate revendica niște drepturi de bază precum plata la timp a salariului, pentru că nu exista un contract care să îi garanteze aceste drepturi. Pe de cealaltă parte, statul pierde contravaloarea taxelor pe care ar fi trebuit să le plătească angajatorul.
