A re-venit iar, ne scrie o orădeancă din zona Decebal, anotimpul minunat în care orădenii, chiar și cei de la parter, plătesc apă rece, care curge și un minut până să se dezmorțească, la preț de apă caldă. Nici nu vreau să mă gândesc, scrie aceasta, ce se întâmplă la etajele de sus…
Și facem asta, spune orădeanca, zi de zi, luni de zile, de ani de zile… În fiecare iarnă, la fel. Eu nu știu, scrie doamna, ce a îngropat Primăria ani de zile în pământ și pe ce bani, dar noi tot la fel trăim. Furați la preț! Furați la bani!
După 12 ani de realizări mărețe, marca Bolojan, uite că umblăm după avioane, dar noi nu avem apă caldă iarna!
Înțelegeam, continuă aceasta, dacă locuiam în orașe și municipii prăpădite, ca Dublin, Londra sau Berlin.
Dar nu aici! Nu la Oradea! Nu în orașul în care ni se spune că trăim cel mai bine din lume, condus de marele nostru baron Bolojan – care mai are un pic și e declarat descălecătorul orașului – prin urmașul lui pe pământ, Birta.
Avem salarii mici și ni se spune că de fapt sunt mari. Avem taxe mari dar ni se spune că sunt mici.
Ce ați făcut cu banii bandiților, se revoltă orădeanca, pentru că de apa caldă, eu, la parter, mă rog să curgă! Sau o să veniți curând să ne spuneți și că apa rece e, de fapt, apă caldă?
