Spionajul e de multă vreme în toi la Bruxelles. Uniunea Europeană e la curent cu fenomenul și dorește să-și crească eforturile pentru descurajarea și depistarea agenților străini, dar vânătoarea de spioni necesită mult timp, bani și schimbări de strategie.
Spionii colcăie în Bruxelles, o știe toată lumea. Sunt peste tot – la evenimentele diverselor organizații, în sala de presă de la sediul Uniunii Europene, în barurile și restaurantele din preajma sediului Comisiei Europene, potrivit unui avertisment al Serviciului European de Acțiune Externă.
Se știe de multă vreme că la Bruxelles pereții au urechi, însă lupta UE contra spionajului a început să primească mai multă atenție pe fondul ostilității Rusiei și a Chinei și a revenirii la o geopolitică a marilor puteri.
Problema celor care se ocupă de combaterea spionajului străin este cât de mult se poate face în acest sens. Iar deocamdată răspunsul este că nu prea mult, notează Politico.
Prea multe ținte și prea multe “măști”
De ce e atât de greu să prinzi spioni la Bruxelles? În primul rând, pentru că nimeni nu știe concret câți spioni operează în capitala Uniunii Europene. Când oficialii belgieni din domeniul securității au fost presați să prezinte un număr, aceștia au răspuns glumind că ar fi încântați dacă cineva află răspunsul.
În al doilea rând, e și o problemă de strategie. Statele Unite și Australia le cer persoanelor care reprezintă interese străine pe teritoriul lor să se înregistreze, creând măcar un cadru minim pentru a limita încercările de influențare a procesului politic. Belgia nu procedează așa.
La acestea se adaugă numărul mare de potențiale ținte, precum și posibilitatea vastă de a lucra sub acoperire, pe care le oferă capitala Belgiei.
Bruxelles-ul găzduiește nu numai instituțiile UE și NATO, dar și aproximativ 100 de alte organizații internaționale și 300 de misiuni diplomatice străine, care au în total în jur de 26.000 de diplomați înregistrați, potrivit Ministerului belgian de Externe. Oricare dintre aceștia poate fi un spion.
Pentru o “cârtiță”, un pașaport diplomatic e acoperirea perfectă. Nu numai că întâlnirile cu oficialii de top și descoperirea de informații fac parte din fișa postului, dar diplomații sunt și protejați împotriva urmăririi penale, în temeiul Convenției de la Viena. Oficialii din serviciile belgiene de securitate estimează că în unele ambasade între 10 și 20% din diplomați sunt, de fapt, agenți de informații.
Posturile academice sau din think tank-uri, unde oamenii sunt plătiți pentru a obține și analiza informații, sunt, de asemenea, acoperiri bune.
Université libre de Bruxelles a închis în 2019 Institutul Confucius, un program de limba și cultura chineză, după ce directorul acestuia a fost acuzat de spionaj în favoarea Beijingului. Belgia a expulzat și un student chinez la doctorat, anul trecut, întrucât cercetarea lui a fost o acoperire pentru activitatea de spionaj, potrivit presei belgiene.
Și jurnalismul este o acoperire bună – oferă acces la evenimente de presă, precum și o justificare perfectă pentru curiozitate și socializarea cu oficialii importanți. Unul din cinci jurnaliști acreditați la Bruxelles este suspectat de spionaj, potrivit serviciilor belgiene de securitate.
Fiecare stat UE are propriile interese și secrete
În cea mai mare parte, depistarea spionilor din Bruxelles îi revine guvernului Belgiei. Comisia Europeană, Consiliul European, Parlamentul European și NATO au fiecare o structură proprie de securitate, care lucrează pentru a împiedica spionii să pătrundă în sediile lor și a accesa documente importante.
Nu există, însă, o agenție de informații la nivelul UE sau măcar o organizație-umbrelă care să coordoneze serviciile de informații din cele 27 de state membre – așa cum, de pildă, există pentru forțele de poliție, unde Europol joacă rolul de coordonare.
Unele voci au cerut înființarea unui “CIA european”, un singur organism care să coordoneze eforturile de spionaj ale blocului comunitar, însă ideea a rămas o posibilitate vagă, în mare parte și pentru că fiecare stat membru are propriile secrete și interese.
Coordonarea la nivelul UE nu se va realiza curând, spune un oficial belgian aflat în legătură cu agențiile de informații. “Pur și simplu, problema e prea sensibilă”, a spus el, explicând că guvernele UE sunt rezervate în împărtășirea informațiilor.
Toată responsabilitatea cade pe serviciile de securitate civile și pe cele militare belgiene. Care colaborează cu 120 de servicii din 80 de țări.
Belgia are experiență în prinderea spionilor. În anii ’60, când președintele Charles de Gaulle a retras Franța de la structura de comandă a NATO, forțând apărarea transatlantică să-și mute sediul la Bruxelles, Statele Unite se temeau de influența sovietică și au insistat ca Belgia să-și întărească eforturile de contrainformații.
Securitatea belgiană și-a mărit forțele de șase ori, iar Guvernul a anunțat atunci că dorea să prevină ca Bruxelles să devină “un centru important de spionaj”. Cu toate acestea, capitala Belgiei a fost considerată un teren propice pentru spioni, mai ales după încheierea Războiului Rece, când contrainformațiile n-au mai fost considerate o prioritate, astfel că Belgia a fost luată pe nepregătite de marele scandal de spionaj din 2003, când în pereții din clădirea Justus Lipsius a Consiliului European s-au găsit microfoane.
În 2016, agenția belgiană de informații avea doar jumătate din resursele altor state din UE, potrivit unor documente clasificate ale guvernului belgian consultate de Politico.
De atunci, apelurile pentru creșterea investițiilor în acest domeniu s-au intensificat și s-au alocat mai multe fonduri pentru contrainformații.
Decenii la rând, liderii europeni și îndeosebi politicienii belgieni au respins ideea că actori precum Beijingul, Moscova, Teheranul ar fi interesați de documentele tehnice care circulă pe holurile din clădirile europene. Dar evenimentele recente i-au alertat, iar UE a început să ia măsuri.
“Europenii n-au fost niciodată tari la contrainformații. Au fost foarte dependenți de SUA. Acum e o schimbare de mentalitate”, a spus un fost oficial din serviciile de informații americane.
Belgienii vor să prindă “cârtițele”
Agresiunea Rusiei a sunat alerta și, în consecință, a forțat creșterea cheltuielilor pentru blocarea spionajului. După o perioadă în care prioritare au fost forțele antitero, după atacurile de la Paris și Bruxelles din 2015 și 2016, accentul se pune acum pe contrainformații.
Guvernul belgian și-a anunțat intenția de a face din Bruxelles un “mediu ostil de operare” pentru spionii străini, potrivit strategiei naționale de securitate adoptate recent.
La începutul acestui an, Belgia a adoptat o lege care le dă serviciilor de informații mai multă putere de investigație. Ministrul Justiției, Vincent Van Quickenborne, care se ocupă de securitatea națională, a spus că angajații serviciilor primesc mai multă autoritate în interogatorii, metode mai intruzive, subliniind că acestea vor avea loc întotdeauna conform legii.
Serviciile de informații belgiene își vor dubla efectivul și vor ajunge la 1.000 de angajați în 2024, o investiție considerată “istorică” de Guvern. Numărul celor care vor lucra în contrainformații este secret, dar acesta e în creștere, au spus oficialii din serviciile secrete.
Van Quickenborne va supune spre adoptare și o nouă lege care facilitează urmărirea penală prin extinderea definiției spionajului. Deși pare greu de crezut, în prezent spionajul în sine nu este considerat infracțiune în Belgia. Doar comunicarea de informații clasificate sau de interes național către o entitate ostilă sau străină atrag riscul ca spionii să fie urmăriți penal.
Fostul diplomat belgian Oswald Gantois, de exemplu, a fost anchetat pentru transmiterea de informații către serviciile secrete din Rusia. El a fost condamnat în 2018 doar pentru asociere ilegală în scopul comiterii de fals.
Există, însă, voci care spun că eforturile sunt prea mici și că Belgia nu poate concura cu resursele unor puteri străine precum China.
“Hai să fim sinceri. Un mediu ostil pentru spionaj este Moscova cu FSB-ul. Nu Bruxelles-ul cu serviciul de informații al Belgiei”, a spus Kenneth Lasoen, expert în spionajul belgian la Universitatea din Antwerp.
Mai bine te spionează “ai tăi” decât “ai lor”
Politico se întreabă, pe bună dreptate, de ce eforturile tot mai mari ale serviciilor de informații belgiene nu sunt mediatizate, mai ales că acuzațiile și condamnările pentru spionaj sunt în centrul atenției în SUA și în unele țări UE.
Belgia are o abordare mai subtilă, din mai multe motive. În primul rând, incapabili să conducă urmărirea penală și cu o finanțare încă limitată, șefii serviciilor de contrainformații belgiene trebuie să stabilească niște priorități. Cu cât scot mai mulți bani din buget, cu atât mai mulți spioni prinzi, iar apoi trebuie să cheltuiești și mai mulți bani, a explicat un oficial belgian.
Așa că, stând tot mai mult cu ochii pe țările “neprietenoase”, precum Rusia, Iran sau China, agenții de contrainformații din Belgia trebuie să lase garda jos în fața spionajului aliaților. “Ține de priorități. Aș prefera ca americanii sau nemții să tragă cu urechea decât chinezii sau rușii”, a explicat acesta.
Uneori, belgienii ajută țările aliate să prindă spioni pe teritoriul său. În 2018, poliția belgiană a arestat un chinez pe care SUA îl suspectau de spionaj economic la divizia de aviație a companiei General Electric.
În alte cazuri, Belgia îi previne pe cei care intră în contact cu un spion pentru a obține informații. Însă rareori identitatea spionilor e dezvăluită – când acuzațiile de spionaj sunt anunțate public, nu elimini doar alți posibili agenți secreți, ci atragi și atenția asupra problemei, ceea ce este benefic în sine, pe termen scurt. Pe termen lung, însă, când sună “clopoțelul”, inamicul e avertizat și pierzi ocazia de a afla alte informații sau de a depista o rețea mai mare. În lumea spionajului, tăcerea e de multe ori un avantaj. (traducerea – spotmedia.ro)
