Doru Bușcu: Laura Codruța Kövesi a descins în Capitală. Deghizată în procuror european, cu ordin de deplasare semnat la Luxemburg și cu toate argumentele unei vizite de lucru, fosta șefă a DNA și-a afirmat, de fapt, fățiș, interesul pentru putere și nerăbdarea de a juca activ în piața politică românească.
Perspectiva candidaturii ei la președinție devine oarecum mai acută, dar în continuare argumentele pentru non-candidatură sînt mai puternice. Oricum ar fi, aterizarea ei în forță la București la începutul săptămînii trecute a fost pregătită, susținută, demonstrativă și provocatoare. A fost un semnal politic asumat, o afirmație de putere și o amenințare fără ocolișuri formulată la adresa clasei politice, reprezentată azi prin coaliția de guvernare PSD-PNL-UDMR, plus Iohannis.
Kövesi s-a întors mai puternică, mai legitimă și mai amenințătoare ca niciodată. Acum e credibilizată de instituții europene, apărată de birocrația supremă, e mai presus de îndoiala muritorilor de rînd. A coborît, așadar, cîteva trepte de pe soclul EPPO în pași de tigru și și-a făcut cunoscute proiectele românești.
Întîi a anunțat pe toată lumea că DNA îi e loială. A arătat că va colabora cu foștii coechipieri, a lăudat instituția, a deplîns starea de timorare în care a ajuns, dar a lăsat să se înțeleagă că va repara, prin colaborare cu EPPO, această situație. Deci a transmis că, de azi încolo, ea contează pe DNA, iar DNA redevine păstrătorul spiritului ei războinic și hărțuitor.
A spus apoi că a deschis patru birouri locale, românești, pentru EPPO, că a recrutat un număr insuficient de procurori, dar că mai are de obținut cîțiva ca să fie efectivul complet. Prezența steagului EPPO la București și în alte cîteva orașe echivalează cu prezența trupelor străine, judiciare de astă dată, pe teritoriul României. Kövesi și-a adus armata. Iar DNA va lucra în strînsă legătură cu EPPO, pasîndu-și dosarele în funcție de natura guvernamentală sau europeană a fondurilor implicate în dosare. E o formulă infailibilă, mult mai eficientă decît simplul DNA, fiindcă acum există protecția și legitimitatea superioare, venite de la Luxemburg, din inima judiciară a Europei.
Kövesi a mai făcut un lucru: l-a amenințat fățiș pe Iohannis. A vorbit despre revocarea ei politică și lașitatea omului din Sibiu. „Mi-a cerut demisia. Am refuzat. Rolul meu nu este să ajut președinții să treacă peste momente delicate cînd trebuie să explice propriile lor decizii“, a zis doamna procuror european, mestecînd cu finețe în colți o veche sete de răzbunare. E destul de clar că Iohannis va fi țintă a anchetelor ei viitoare și, odată cu el, întreaga faună care prosperă și viermuiește la umbra lui. De altfel, Kövesi a și spus, în stilul ei securist-ambiguu-insinuant, că despre dosarul Schmidt-Bode-BMW nu poate zice nici că există, nici că nu există. Deci există.
În fine, Kövesi și-a expus sprijinul mediatic, dînd interviuri la canalele loiale, care i-au întreținut legenda și i-au lins ani la rînd statuia pictată de porumbei.
După toate aceste fapte la vedere, apare întrebarea. Mai întîi pe buzele tremurînde ale coaliției PSD-PNL-UDMR, apoi în analizele furioase ale scribilor apocaliptici. Va candida, carevasăzică, Cruella?
Logica spune că nu. Din perspectivă personală, Kövesi nu are, deocamdată, decît de pierdut. În primul rînd, își frînge o carieră europeană la vîrf, renunță la trei ani dintr-un mandat european unic și istoric, mai prestigios și chiar mai influent la nivel internațional decît președinția unei țări înapoiate de pe flancul de est. Pierde apoi o supra-putere judiciară și politică la nivelul UE. Procurorul european poate băga spaima în șefi de state și guverne, în companii și oameni de afaceri de pretutindeni din Europa, în timp ce președintele României poate înfricoșa doar baroni PSD și, din cînd în cînd, PNL.
În plus, candidînd la București, Kövesi își pierde aura justițiară, devine un simplu om politic, egal cu Ciucă, Bode, Ciolacu, Grindeanu, bun de tăvălit în noroiul și zoile românești. Nu are experiență politică, va face greșeli, se va expune ridicolului. Și, mai mult ca sigur, asupra ei se va trage cu armament greu. Mai e de adăugat că această candidatură e, în sine, o aventură cu final necunoscut, e cioara de pe gard, e un risc care o poate scoate din cărți dacă pierde în 2024. Ar fi și un exemplu de imoralitate în raport cu funcția de procuror european pe care s-au străduit să i-o dea atîtea țări europene puternice. Se pot aminti aici și pierderile substanțiale în bani.
Cu toate astea, există și posibilitatea candidaturii. Mică, irațională, aventuristă, dar există. Într-un fel, valoarea jalnică a celorlalți candidați pe care coaliția de guvernare îi prepară în eprubete de partid e o invitație. Numai că ceea ce-i lipsește cu adevărat candidatei Kövesi, în afară de experiență și caracter, e o forță politică importantă în spate. Chiar dacă există sprijin din exterior, telefoane de la ambasade, scheme SRI și STS și precedentul fabricării lui Iohannis, golul electoral nu poate fi umplut, pînă una-alta, doar cu USR.
E mai judicios, așadar, pentru Kövesi să joace activ în favoarea unui alt candidat, făcînd curățenie în jurul lui. Să participe la campania prezidențială în calitate de șef EPPO și să-și aștepte rîndul pînă în 2029. La salariul și la poziția ei, cei cinci ani de întîrziere înseamnă o vîrstă mai potrivită, domolirea hormonilor vendetei și cîteva milioane de euro în plus, cu toate taxele plătite de cetățenii europeni. (catavencii.ro)
