Se urlă de o mie de ori mai tare la corupția unui primar amărât decât la faptele de corupție globală ale unei corporații!

Costi Rogozanu: Lansarea Uber în România a fost, în urmă cu vreo 5-6 ani, un eveniment glamoros. Glamoros pentru o pătură de cetățeni pe care aș numi-o „România cu nasul pe sus” sau „România înfumurată”. S-au aruncat ca berbecii să apere Uber, să explice cum stăm cu „gradul de civilizație”, când era încă de atunci evident că ceva era extrem de putred.

Documentele publicate în aceste zile despre politicile Uber în 40 de țări – trafic de influență grosolan, dincolo de limitele lobbyului, folosirea celor mai puternici lideri pentru zdrobirea voinței politicilor locale – ne arată un tip de imoralitate care ar trebui să ne trezească din mirajul capitalismului tehnologic. Mirajul tehnologic și corporatist se mai putea prăbuși de câteva ori în România – licențe Microsoft vândute la prețuri nesimțite unor sărăcani, corupție și practici ilegale în bănci, scandalul Veolia-Apanova etc. – , însă se vede clar că ochelarii ideologici contează mult mai mult decât faptele. 

Se urlă de o mie de ori mai tare la corupția unui primar decât la faptele de corupție ale unei corporații. Putea Uberul să vină să le fure din buzunare direct noilor tehno-entuziaști de prin 2017, nimeni nu avea pe atunci vreo îndoială că suntem îmbarcați încet în ceva ce semăna cu nava Enterprise. Iar acum, acei entuziaști tac apăsător, subiectul având un impact mic în România, comparând cu importanța dezvăluirilor. 

Mark MacGann, fostul lobbyst-șef al Uber, spune clar ce au făcut el însuși și echipa, în perioada de expansiune agresivă din anii 2014-2016. În țări precum Franța, SUA, Marea Britanie, Rusia, Israel n-au stat la discuție cu primării, comunități locale etc. S-au dus direct în centrul puterii. Așa apar și numele lui Macron, Netanyahu, Biden, nume grele de pe la Bruxelles. Își cumpărau intermediari cu relații în aceste centre de putere și își promovau viziunea fără scrupule: să angajăm oameni prin aplicație și să dăm peste cap tot ce se reglementase în transportul public tip taximetrie. 

Și uite așa te trezeai cu legi scrise chiar de lobbyștii Uber. Uneori mergea, alteori nu, însă esența e alta: că în loc să te minunezi de afaceri pe aplicații, mai bine te-ai întreba de ce unora la merge în zona gri sau sau de-a dreptul ilegală și altora, nu.

Gherțoiul Silicon Valley 

Ce știm despre businessul digital din Silicon Valley? Că e totul numai algoritmi, proceduri, precizie, mediu aseptic. Ce știm după dezvăluirea acelor sute de mii de documente interne e că exista, de exemplu, o procedură „kill switch” – nimic altceva decât ascunderea în cel mai rudimentar mod posibil a accesului la documentele companiei-mamă. Astea sunt procedee de „gherțoi”, nu high technology, cum fantazau unii dintre concetățeni și cum își fac reclamă peste tot marile companii de tehnologie

Procedura a fost folosită inclusiv în România. Dar, în România, nici nu-ți trebuiau cine știe ce documente ca să te fi prins că ceva era profund în neregulă. Fiica șefului ANAF, în funcție pe atunci, a fost numită șefă la Uber! Practic, o companie care se bătea în legislație pe atunci cu toată Europa și cu toate fiscurile la noi reușise să intre direct în familia lui Diaconu, șeful ANAF. Vestea bună e că Poliția Română pare să fi investigat destul de serios cazul – un șef se plânge că ar fi fost angajați polițiști români sub acoperire la Uber, să vadă cum funcționează aplicația.

Și mai tragi-comic este că Diaconu, după ce a fost demis, a denunțat la rândul lui practici corporatiste de evaziune, unele dintre ele foarte bine argumentate. Dar, evident, a uitat de Uber. Asta nu trebuie decât să ne arate dimensiunea uriașă a problemei: cum să ai buget serios în țări în care marile companii lucrează atât de fără scrupule?

Nu e numai Uber

Ar fi o lecție foarte proastă să reținem că doar Uber face asta. Uber a fost derivat, de altfel, și într-un substantiv comun: „uberizare”. Metodele se aplică și pentru sute de alte afaceri – că doar Glovo sau Bolt sau mulți alții sunt fix din aceeași paradigmă. Ei au profitat de calea deschisă de mârlănia globală Uber.

Uberizare înseamnă cum să ai un muncitor angajat fără să-i zici „angajat” – neasigurat medical, mereu forțat să tragă ca nebunul pentru un venit semidecent. Din uberizare au învățat toți angajatorii. 

Fetișizarea glamului corporatist și demonizarea serviciului public. Vă spun eu că n-o să fure vreun pesedist vreodată nici a mia parte din cât a supt Uber profit fără să plătească taxe. Însă e o procedură imorală, semilegală, care a schimbat la față piața muncii. Lucrătorii au devenit „useri”, iar userii sunt, de fapt, angajați fără drepturi.

Tehno-feudalism

Astfel de dezvăluiri ar trebui să fie semnalul de alarmă despre cât de vulnerabili sunt politicienii, dar și mulți din votanții lor, la propagandă ieftină în numele avansului tehnologic. În numele tehnologiei însă se comit și presiuni nedemocratice pe față. Lucrătorii sunt lăsați fără drepturi, cu mai puțini bani, mai expuși decât părinții lor pe piața muncii. Asta e toată șmecheria. 

Epoca optimismului tehnologic e moartă și îngropată. Toată lumea știe că de la Facebook, Google, la Uber s-au instaurat forme de rentierism și abuz, puțin vizibile, dar pe care le simțim din ce în ce mai tare pe pielea noastră. Forța acestor companii, de a smulge rente de la fiecare dintre useri, e uriașă.

Puterea Silicon Valley de a ne face pe toți să plătim și să ne slăbim infrastructura de stat i-a determinat pe unii să facă această comparație cu feudalismul. Niște aristocrați tehnologici pur și simplu stau și încasează din privatizarea completă a vieții publice, private și a drepturilor pe care credeam că le câștigasem.

Dezvăluirile Uber sunt picături într-un ocean, dar sunt importante. Ele ajută la scăderea toleranței pentru abuzurile digitalizării. Nu tot ce e digital e neapărat bun și modernizator. Poți face aplicații care să te întoarcă și cu 1000 de ani în urmă. Cam asta ar fi lecția. Uber cel nou s-a și delimitat de Uber cel vechi. Și într-un fel au dreptate. Astăzi, sunt mult mai mulți „uberi” pe piață.

Ce ne rămâne de făcut este să râdem puțin și să mai eliminăm din prostia politicienilor, mai ales tineri (doamne, ce mai strigau useriștii în frunte cu Drulă că „jos labele de pe Uber”), din prostia sau cinismul ziariștilor și analiștilor care urlau acum 5 ani că cine e împotriva Uber este un înapoiat. Aveți grijă, înapoierea feudală se pare că vine prin aplicații, împreună cu o corupție nici măcar subtilă, asta în timp ce mulți uber-români aberează despre „nevoia de schimbare”. 

Citeşte întreaga ştire: Mârlănia globală. Care-i, de fapt, problema cu Uber și clonele sale