Putin își desfășoară arsenalul în jurul Ucrainei, în Belarus și în Marea Neagră, ambalează tancuri, avioane și submarine, se joacă cu bricheta pe la fitilul rachetelor Iskander și cere retragerea trupelor NATO din România. Imprevizibil și bine echipat, pregătit să joace poker cu Kalașnikovul pe masă și cu robinetul de gaz în buzunar, Vladimir Vladimirovici e, fără discuție, morcovul pe care flancul estic îl poartă în anus ca pe o bombă cu ceas.
Ei bine, de cîteva luni, dar cu deosebire în ultimele două săptămîni, șefii armatei române se joacă de-a v-ați ascunselea. Cel mai bine ascuns e Iohannis, comandantul suprem al forțelor armate. Tot ce se știe pînă acum e că a pus ochii la Cotroceni și numără zilele pînă la îndepărtatul CSAȚ, convocat abia miercuri, 26 ianuarie. Și premierul Ciucă, general de meserie, stă ascuns după toate regulile camuflajului, deprinse în elaborarea tezei de doctorat. În fine, ministrul Apărării, Vasile-Dîncu-Cel-Care-A-Făcut-Armata, mai aruncă din ascunzătoarea lui din Ardeal aforisme defensive care-l lasă cu gura căscată și pe bravul soldat Svejk.
În rest, nimic. Nu tu un mesaj de liniștire a populației. Nu tu un răspuns politic, nu tu o poziție oficială. Nu există nici o descriere încurajatoare a forțelor armate române. Nici un general din cele cîteva sute pe care i-au avansat Iohannis și Băsescu, nici un șef de Stat Major sau comandant de divizie nu explică poporului că armata e la datorie.
Toți șefii de state NATO, de la Franța și Germania la Polonia, țările baltice și Bulgaria, au avut poziții publice, replici către Putin și mesaje de asigurare către națiunile lor. Numai România, nu. Șefii statului și ai armatei române țin capul la cutie într-un moment în care nu numai onoarea te obligă, ci și Constituția, necesitatea și urgența momentului, nevoia națiunii întregi de a auzi o încurajare.
Păi, vine atunci nea Fane de la sculărie, care dă cu cîrca să-și plătească taxele și să-și hrănească familia și întreabă: Da’ pe ce p…da mă-sii am dat noi doi la sută din PIB? Pe ce dăm șase miliarde de euro an de an? Pe contracte politice? Pe o șapcă? Pe pensii speciale? Pe aceeași lozincă subțire cu „Sîntem membri NATO“? Pentru ce luăm de la gura Educației și Sănătății atîta purcoi de bani? Unde sînt trupele? Unde sînt unitățile? Care sînt armele noastre? Ce avem noi în afara celor 90 de militari americani de la Cîmpia Turzii și a celor cîțiva militari francezi pe care Macron a zis la un moment dat că i-ar trimite la o adică? Ce facem noi să ne apărăm sau – cine știe? – să sărim în ajutorul altui stat NATO atacat de ruși? Care e strategia de mobilizare, de luptă și de respingere a unui atac masiv dinspre Marea Neagră? Pe ce rezerviști contăm?
Dacă cineva vă spune că toate astea sînt secrete, să-i arătați Wikipedia, degetul mijlociu și zecile de pagini online unde sînt clasificate armatele lumii. Puteți să-i spuneți și că rușii știu chiar mai multe despre armata noastră decît noi, fiindcă se uită la ea din sateliți. Așa că nu e nimic de ascuns, nimic secret, nimic care nu se poate spune într-un discurs patriotic, de liniștire și încurajare a națiunii.
Singurii care se ascund sînt, însă, responsabilii, oamenii pe care poporul i-a ales să spună ceva cînd o fi momentul. Iată că momentul a venit și ia-i de unde nu-s. Poate că-și aranjează șederea la rudele din Germania în caz că izbucnește ceva. (catavencii.ro)
